Rusca - Varful Olanelor

Eu am rămas pe-acolo pe sus, o tură prea faină să fie descrisă în cuvinte.

 Planificasem de multă vreme tura asta, încă de când am fost la pietrele Albe. Am făcut acest circuit urmând matematic traseul stabilit de acasă. Ideea mi-a venit și după ce am urmărit un filmuleț de pe YouTube și de ce să nu recunosc că mi-a plăcut, deja mă vedeam pe aceste culmi. 
Cu circa o săptămână înainte de tură am întrebat pe grup să văd cine ar mai fi interesat, fără a mai da curs unui eveniment.  
Uneori caut să mergem ceva mai restrâns, daca este o tura care impune acest lucru (diferența mare de nivel sau mulți kilometri), dar nu pentru că om fi noi foarte buni în comparație cu alții, din contră eu mereu sunt pe la coadă, dar nu despre asta este vorba. Se știe că atunci când suntem foarte mulți ne mișcăm și mult mai greu, se fac și mai multe pauze, posibil și mai lungi și tot așa de bine motivele pot continua. S-a dovedit și de data asta contrariul, la fel ca data trecută că e destul de greu să faci o tură privată, nu poți să refuzi persoanele care iși doresc cu adevărat să te însoțească oricât de restrăns îți dorești să mergi.

 Am ajuns cu vre-o 6 mașini până la Rusca, 5 din Timișoara și una din Reșița, 17 bicicliști în jurul orei 8 dimineața. Aici ne-am luat apă (nu am mai cărat-o din Timișoara) stiam că vom găsi și izvoare dar era mai sigur să avem la noi.  Plecăm în amonte prin frumosul defileu al Hidegului, pe drumul de beton ce urmărește fidel cursul apei. Suntem în zona care separă două importante masive muntoase ale banatului. Țarcu reprezentat prin prelungul crac Poiană Înaltă la nord (stânga), Cerna-Godeanu la sud (dreapta) cu cea mai vestica ramificație a lor Culmea Cănicei, ținut legendar și spectaculos, pe unde noi tocmai am făcut o frumoasă tură cu bicicletele în urmă cu aproximativ o lună. La intersecția cu un pod urmăm drumul betonat din dreapta (cel din stânga  urcă la pensiuni), printr-un urcuș susținut până deasupra de baraj. Depășim un popas cu belvedere până la  ramificația cu un drumul forestier. Luam urma acestui drum (spre coada lacului), care se împrăștie pe aproape toți afluenții Hidegului pentru a pătrunde adânc în munte: fie pe golurile Țarcului, fie pe spinările abrupte ale munților Cernei. Ajungem la un podeț pe care îl traversăm, cotim imediat la dreapta și urcăm pe o pantă lejeră până ajungem la un indicator cu drumul forestier Târnicioara Lungă. Drumul este foarte frumos, dar din păcate nu este prea bine întreținut, fiind din ce în ce mai greu de străbătut pe măsură ce caștigă în altitudine. De aici panta începe să se asprească și ajungem după ceva timp la o intersecție cu un drum de TAF. Împrospătați de apa de la izvor o luăm din loc pe un urcuș susținut circa 2 kilometri de push-bike până ajungem la marginea pădurii într-o poieniță. Facem o scurtă pauză cât să admirăm frumusețea locului și coborăm în șaua ce ne duce la baza drumului care serpuiește până pe creastă. Nu urcăm foarte mult, după circa 1 kilometru am decis ca ne-ar prinde bine o pauză puțin mai lungă decât cea obișnuită de la regrupări. Nu voiam să repet faza de săptămâna trecută că nu am mâncat nimic toată ziua decât aproape la final când deja eram complect epuizat.  Plecăm într-un final după ce ne-am mai odihnit puțin, cu vântul ce-și făcea de cap înpingându-ne de la spate. Încet încet cum luăm altitudine, avem și o deschidere tot mai bună în toate direcțiile. Zărim și multe vârfuri, printre care și Vf Dobrii (1924 m alt) la dreapta de cum urcăm. Traversăm creasta în partea opusă și continuăm pe o curbă de nivel pentru a ocoli varful Olanu. Cu greu ne despărțim de acest loc și ne urnim la vale circa un kilometru spre lacul Iezer până aproape de o stână unde cotim la stănga și dăm de o râpă pe care o traversăm împingând bicicletele câtiva zeci de metrii. Aici ne-am oprit un moment pentru a admira munții Țarcu la stânga, și văile adânci de la poalele Varfurilor, Capul Prislop, Gugu, Moraru și Godeanu la dreapta. Mai departe urmează o coborâre lungă și foarte tehnică care ne duce la marginea pădurii, iar de acolo prin locul numit Târsele Băranului. Traversăm aceată bucată și ajungem la drumul forestier pe care continuam pâna la un indicator cu drum foretier Rotunda. Pe vale intalnim o mare turma de oi. Ne oprim și asteptăm pe marginea drumului până la trecerea lor. Cu ajutorul ciobanilor scăpăm oarecum teferi de câinii ce s-au năpustit la noi gata gata să ne mănânce. Ne urnim dinou la vale și coborâm destul de repede înapoi la punctul de plecare de la Rusca. Nu am scăpat nici de data asta fără pană, ajuns la drumul betonat imediat după intersecția de dinainte de lacul Rusca, am luat o țepusă din lemn fiind nevoit să mă opresc și să înlocuiesc camera.

Per total tura a fost super faină și aș putea afirma că a fost și reusita cu oameni super faini. Sper că vom mai ajunge prin zone atât de minunate și ne vom întoarce dinou cu povești noi. Până atunci vă lăsăm să urmăriți materialul foto si filmarea de mai jos.

Sus sus sus, tot mai sus.

Locul unde ne-am lăsat mașinile.

Pregătiți de plecare pe traseu.

Plecăm pe drumul de beton ce urmărește fidel cursul apei.

În regrupare la intersecția cu pod (stanga duce către pensiuni iar dreapta către barajul Rusca).

Barajul Rusca văzut de sus.

Părăsim drumul betonat și urmăm un foretier bunicel spre coada lacului.

Drept înainte, drumul coboară spre casele din Cornerva

O frumoasă belvedere spre lacul Rusca

Dinou în regrupare. În timp ce asteptam restul trupei, ne improspatam cu apa rece de la izvorul din marginea drumului. 

Ajungem la un pod cu o intersecție stânga, dreapta.

Traversam podetul si cotim la dreapta in amonte.

Roxana & Cristi

Urcam incet dar sigur, deocamdata la adapost de soarele care ardea.

De aici mai avem circa 15 minute până la golul alpin.

Cracul Olanu statea chiar in fata noastra amenintandu-ne cu o o culme tare inclinata

Aici coborăm în șaua ce ne duce la baza drumului care serpuiește până pe creastă 

O privite in spate

Aici am făcut pauza de masă

Încet, incet, luăm altitudine și în fața ochilor ni se deschid unghiuri din ce in ce mai largi. Vedere spre Țarcu

Aici traversăm creasta in partea opusă și continuăm pe o curbă de nivel pentru a ocoli vârful.

Piatra Mare si Piatra Mica a Closanilor. Langa noi vedem si Varful Dobrii (1928 m alt)

Dintr-acolo venim

Urcarea s-a terminat dupa aproximativ 32,5 km și aproximativ 7 ore de cand am plecat din Rusca cu tot cu pauze.

Ultimul urcuș a cam scos sufletul din noi așa că stăm puțin să ne tragem sufletul. Mai departe la vale circa un kilometru spre lacul Iezer până aproape de o stână (nu ajungem la lac).

Aici avem o râpă pe care o traversăm

De la stanga la dreapta se pot observa varfurile, Capul Prislop, Gugu, Moraru si Godeanu.

Să vedem e vreun măgar care behăie mai clar.

O scurta regrupare la drumul foretier Rotunda

Tocmai când ne-am bucurat că am scăpat ușor de câinii de pe creastă. 
Se aud tălăngi pe dealuri, coboară oile din munţi.
Vin în vale valuri, valuri, se-îngrămădesc să treacă punţi.
În saivane pregătite multe zile vor ierna.
De ciobani vor fi-îngrijite până s-o-împrimăvăra.
Am reușit cu ceva emoții să scăpăm de cei mai agresivi 3-4 caini din cei 8 sau chiar mai multi.

Imagine cu barajul Rusca de pe malul drep.

Vremea este un factor semnificativ în parcurgerea acestui traseu de culme. Am avut noroc de vreme extrem de bună, in comparatie cu tura de anul trecut de la Pietrele Albe unde ne-a prins furtuna. Vântul de pe culme si norii de deasupra ne-au tinut departe de canicula. Am avut momente cand chiar mi-a fost rece. 
Încă un week-end  frumos pe munte.

Filmarea

                                                         

Traseul