Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Încă un weekend de vreme bună, o zi parcă de inceput de vară in care arșița avea să ne chinuie pentru următoare ore. Mult mai suportabil parcă a fost în prima parte a traseului când vântul bătea binișor din față. O plecare mai matinală poate ar fi fost mai recomandată, însă tot nu am fi scăpat de arșița din miezul zilei. Întâlnirea pentru această tură am stabilit-o la Muzeul Satului, pentru ora 10 am. Ne-am adunat 12 bicicliști și am plecat să traversăm Pădurea Verde. Din spate ne-au mai ajuns incă 3, intârziaseră putin, dar e bine că au reușit să ne prindă urma. La ieșirea din pădure am continuat pe centură și pe E 671 pân'la la Cornești unde am făcut și prima pauză la cunoscutul magazin din centru. De aici pe drumuri de pământ (agricole) pân'la Seceani unde am facut a doua pauză, dupa care ne-am continuat călătoria oprindu-ne pe o pășune aflată intre satele timișene Seceani (comuna Orțișoara) și Fibiș (comuna Pischia), la doar câțiva kilometri de Timișoara.
Apa bolborosea fără oprire intr-un crater (găsit de noi doar la câtiva metri de la podeț in stânga sensului nostru de mers), de dimensiune destul de mică, singurul stiut de mine. Li se zic vulcani deoarece sunt mai multe astfel de cratere spectaculoase, unele de dimensiuni chiar și mai mari (cred ca sunt in jur de 9) pe care eu nu i-am găsit pâna acum, e adevărat că nici nu am insistat pentru acest lucru insă promit că la următoarea vizită pe care o voi face in aceste locuri va fi să găsesc cât mai mulți dintre ei. Vulcanii noroioși din Banat, denumiți de localnici ,,Forocici'', se află itr-o vale in care natura se impletește perfect cu istoria. La doar câțiva kilometri, se găsește renumita fortificație a celei mai mari cetăți din Epoca Bronzului de la Cornesti, locul unde am avut prima pauza. Nu am mai pierdut timpul sa vizitam și acel loc deoarece nu cred că am fi vazut mare lucru care sa ne impresioneze. Pe cealaltă latură a vulcanilor se află mlaștinile de la Murani, un alt loc prea putin cunoscut și promovat.
Se poate intra pe doua părți la vulcani, ori de la Orțișoara, traseul așa cum noi l-am făcut, ori de la dispre Pischia, insă din ambele parți se merge pe câmp, nerecomandat in perioade ploioase. Drumul până acolo este relativ, poate dura aproximativ trei ore dacă se pleacă de la Timișoara. Este un traseu destul de usor foarte bun de parcurs pentru o zi de weekend și nu cred că se adresează unei anume categorii de bicicliști, însă totul depinde și de perioada in care se vizitează acești ziși vulcani. Atât timp cât sunt plini cu apă sunt spectaculoși deoarece apare fenomenul de bolborosire ce dă acest efect de vulcan, dar daca este vară și secetă, atunci nu prea se văd acești vulcani pentru că apa e secată. Valea unde se află vulcanii cu bule este străbătută de pârâul Măgheruş, şi se întinde practic intre două coline. La o tură anterioară prin 2014 îmi aduc aminte cum ne distram scăldându-ne cu tot cu haine, ăncercând să ne răcărim, dar şi să spălăm noroiul de pe noi.
A fost o tură cu mult noroi la aceea vreme, care se pate vedea AICI
Multumesc celor prezenți la acestă tură și sper că impreună vom mai găsi și alte locuri la fel de atractive pe care să le parcurgem pe biciclete Filmul
Videoclipul este limitat pe unele dispozitive din cauza melodiei (dreptul de autor). Acestea include telefoane mobile, console de jocuri sau dispozitive set-top box. De pe un calculator se poate vedea
Unul dintre aceste locuri de vis se află la doar două ore de mers cu mașina de Timișoara, în apropiere de oraşul Anina, Caraș-Severin. Vorbim despre Cheile Gârliștei, de departe aceste chei sunt cele mai sălbatice din câte am avut privilegiul să străbat până acum. Ele impresionează datorită unor porțiuni cu Versanții foarte abrupți care se ridică din apa râului cu acelaşi nume şi au o lungime de aproximativ nouă kilometri. Încep de la ieșirea din orașul Anina, și se termină cu aproximativ un kilometru înainte de a intra în satul Gârliște. Pot fi accesate din orașul Anina sau din satul Gârliște. Cheile Gârliştei, de-o frumuseţe aparte cu locuri mirifice și peisaje unice. Mely, cel care mă pune în temă cu vreo trei-patru zile înainte că ar fi veme frumoasă de o drumeție. Întrucât nu am alte planuri iar vremea se arată a fi una frumoasă chiar şi pentru bicicletă, accept şi mă gândesc la un traseu inedit în Munții Aninei. Ce altceva poate fi mai frumos în această perioadă a anului
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.