Era o primăvară ca oricare alta dar multe s-au întâmplat. Aprilie a venit cu o schimbare neașteptată pentru mine. Roxana (fica mea) a decis să se mute... era decizia spre o schimbare în viața ei. Maxx cățelul "nostru", de care eram foarte atașat, urma și el să plece cu ea...Cum nimic n u ar mai fi la fel fără blănosul familiei, am decis să aduc un alt cățel în familie . Viața cu un cățel e minunată, dar presupune și asumarea unor responsabilități, așa că m-am asigurat că aleg câinele potrivit. A trecut ceva timp de atunci. N-am povestit până acum cum a ajuns la noi, c-am zis să apucăm să ne acomodăm și să tragem câteva concluzii odată cu povestea ei – așa că asta facem azi, la doi ani... Este vorba despre ea, cățelușa mea, după care ne topim în fiecare zi...o minune de cățel. Uneori, când anumite lucruri din viața ta se schimbă, o simplă schimbare de peisaj prin natură este tot ceea ce este nevoie. Așa că a m plecat la o plimbare din Timișoara, ...
Încă un weekend de vreme bună, o zi parcă de inceput de vară in care arșița avea să ne chinuie pentru următoare ore. Mult mai suportabil parcă a fost în prima parte a traseului când vântul bătea binișor din față. O plecare mai matinală poate ar fi fost mai recomandată, însă tot nu am fi scăpat de arșița din miezul zilei. Întâlnirea pentru această tură am stabilit-o la Muzeul Satului, pentru ora 10 am. Ne-am adunat 12 bicicliști și am plecat să traversăm Pădurea Verde. Din spate ne-au mai ajuns incă 3, intârziaseră putin, dar e bine că au reușit să ne prindă urma. La ieșirea din pădure am continuat pe centură și pe E 671 pân'la la Cornești unde am făcut și prima pauză la cunoscutul magazin din centru. De aici pe drumuri de pământ (agricole) pân'la Seceani unde am facut a doua pauză, dupa care ne-am continuat călătoria oprindu-ne pe o pășune aflată intre satele timișene Seceani (comuna Orțișoara) și Fibiș (comuna Pischia), la doar câțiva kilometri de Timișoara.
Apa bolborosea fără oprire intr-un crater (găsit de noi doar la câtiva metri de la podeț in stânga sensului nostru de mers), de dimensiune destul de mică, singurul stiut de mine. Li se zic vulcani deoarece sunt mai multe astfel de cratere spectaculoase, unele de dimensiuni chiar și mai mari (cred ca sunt in jur de 9) pe care eu nu i-am găsit pâna acum, e adevărat că nici nu am insistat pentru acest lucru insă promit că la următoarea vizită pe care o voi face in aceste locuri va fi să găsesc cât mai mulți dintre ei. Vulcanii noroioși din Banat, denumiți de localnici ,,Forocici'', se află itr-o vale in care natura se impletește perfect cu istoria. La doar câțiva kilometri, se găsește renumita fortificație a celei mai mari cetăți din Epoca Bronzului de la Cornesti, locul unde am avut prima pauza. Nu am mai pierdut timpul sa vizitam și acel loc deoarece nu cred că am fi vazut mare lucru care sa ne impresioneze. Pe cealaltă latură a vulcanilor se află mlaștinile de la Murani, un alt loc prea putin cunoscut și promovat.
Se poate intra pe doua părți la vulcani, ori de la Orțișoara, traseul așa cum noi l-am făcut, ori de la dispre Pischia, insă din ambele parți se merge pe câmp, nerecomandat in perioade ploioase. Drumul până acolo este relativ, poate dura aproximativ trei ore dacă se pleacă de la Timișoara. Este un traseu destul de usor foarte bun de parcurs pentru o zi de weekend și nu cred că se adresează unei anume categorii de bicicliști, însă totul depinde și de perioada in care se vizitează acești ziși vulcani. Atât timp cât sunt plini cu apă sunt spectaculoși deoarece apare fenomenul de bolborosire ce dă acest efect de vulcan, dar daca este vară și secetă, atunci nu prea se văd acești vulcani pentru că apa e secată. Valea unde se află vulcanii cu bule este străbătută de pârâul Măgheruş, şi se întinde practic intre două coline. La o tură anterioară prin 2014 îmi aduc aminte cum ne distram scăldându-ne cu tot cu haine, ăncercând să ne răcărim, dar şi să spălăm noroiul de pe noi.
A fost o tură cu mult noroi la aceea vreme, care se pate vedea AICI
Multumesc celor prezenți la acestă tură și sper că impreună vom mai găsi și alte locuri la fel de atractive pe care să le parcurgem pe biciclete Filmul
Videoclipul este limitat pe unele dispozitive din cauza melodiei (dreptul de autor). Acestea include telefoane mobile, console de jocuri sau dispozitive set-top box. De pe un calculator se poate vedea
Sunt multe locuri unde prea rar am ajuns sau chiar deloc, iar Munții Șureanu se înscriu în această listă lungă. Șureanu - muntele despre care nu știam nimic altceva în afară de faptul că adăpostește cetățile dacice și Fundătura Ponorului, unde... nici până acum nu am ajuns cu toate că mi-am propus în fiecare an. Am pornit devreme din Timișoara și iată-ne, ajungem la Cetatea Sarmizegetusa undeva după ora 10:00, circa 3 ore de mers cu mașina. Trecem de Grădiștea de Munte și ajungem pe un drum mai îngust, bine întreținut, care se termină cu o parcare amenajată: aici facem numărătoarea iniţială – suntem nouă: Ion, Roby, Wanda, Ianna, Florin, Mely, Liviu, Daciana şi cu mine; lăsăm mașinile în parcare, ne echipăm şi la ora 10:30 pornim să urcăm spre cetatea Sarnizegetusa Regia, pe un drum pietruit. Printre noi apare și un cățel tare simpatic, tare bucuros de prezența nostră. Îi dăm câte ceva de mâncare și rămâne lângă mașini până la întoarcere. Mașinile au rămas mai jos î...
În sfârșit am nimerit și noi un culoar de vreme bună. De câteva săptămâni încerc să ajung cu bicicleta pe la munte, în Cheile Carașului, sau pe Semenic, dar vremea nu a fost deloc de partea noastră. Eh, nici acum nu am ajuns. De data asta, mama natură aducea vreme frumoasă, dar am preferat să urcăm pe Munții Țarcu spre zone mai liniștite și să dormim o noapte la cort, dar fără biciclete, Why not. Punem la punct ultimele detalii și ne strângem pentru drum Liviu, Mely, Roxana şi cu mine! Personal, când știu că a doua zi plec undeva și fac ceva interesant, nu pot dormi aproape deloc. Din fericire nu a fost cazul și acum, am adormit instant și m-am trezit plin de energie. A m plecat de sâmbătă dimineața și în jurul orei 10:45 am fost la intrarea în traseu, și... inevitabil am dat nas în nas cu aglomerația din weekend. Pentru a ajunge-n Ţarcu, baza de pornire cea mai bună o constituie Șaua Jigoria. De aici se pornesc diverse trasee spre Muntele Mic, Poiana...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.