De la Resita pân'la Bocsa...sau chiar mai mult.

"Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!" (Nichita Stănescu). 

  Toamna defapt este momentul în care totul se umple de ultimă picătură de frumuseţe, cald şi rece în acelaşi timp. Uneori mohorâtă, alteori însorită. Câteodată tristă, altădată plină de voie bună !  Anotimpul în care pomii şi natura încep să ''moară'' treptat, şi totuşi este anotimpul meu preferat. 19 noiembrie, o dimineaţă nu doar cu valori termice mai mici decât cele din ultima perioadă, dar se anunţase şi vânt puternic care ar putea ajunge şi până la 80 km/h. În rest o zi frumoasă şi călduroasă pentru această perioadă, foarte bună pentru o tură. Urmărind prognoza, problema vântului s-a mai domolit, aşa că iată-ne... ! Din nou în tren, din nou la Reşiţa.  Ultima mea implicare şi probabil ultima tura din 2016, pentru care am ales un traseu mai lejer de data asta, unul prin zona de dealuri ale Ezerişului, inspectând noi variante ce ne conduc de data asta prin văi foarte pitoreşti, nu însă fără a lua în calcul şi cum se vor simţi cei care mă vor însoţi pe tot percursul traseului:  dacă se vor distra suficient de mult pe acest traseu, sau ce-i de făcut dacă drumul va fi prea dificil. Cu alte cuvinte, eram preocupat de modul în care deciziile mele i-ar putea afecta pe ceilalti ştiind că nu toţi dintre cei prezenţi sunt la acelaşi nivel.  

Se arată o zi interesantă! 

Si uite aşa, pas cu pas, orice vis se poate realiza.

Ne dăm jos din tren in gara Reşita Nord.

Nici prin gară nu zăbovim prea mult... 

Dimineaţa e cum nu se poate mai bine, soarele ne surâdea din nou şi ne invita la pedalat!

Echipaţi şi cu chef de pedalat am plecat în sir indian spre Terova.

  Terova! Nu stăm prea mult într-un loc, atât cât să ne regrupăm şi plecăm mai departe. 

 

Se simte mirosul de frunze uscate, cu adierea răscolitoare a vântului, iar soarele, scaldă natura într-o lumină difuză.

Ţinem deci frumosul curs al văii, ce serpuieste şi ne duce spre Țîrnova.

Câştigăm uşor-uşor in inălţime şi ne bucurăm de urcarea lină. Ritmul este lejer, numa' bun de purtat conversaţii.

Pentru că am pornit cu timp şi chef de vorbă, ne-am oprit in sat să luăm prânzul şi să ne bucurăm de frumoasa vreme.

Cu rucsacurile mai uşoare decât pe urcare, urmeaza o coborăre, cea mai spectaculoasă parte a circuitului nostru, regrupănd in locurile insorite (doar ănd era cazul), bucurăndu-ne de ultimele raze ale soarelui. Urmatoarea pauza o facem la Ezeriş, un mic sat in care am tot fost.

Această vale surprinzător de frumoasă ne conduce şerpuind din Țîrnova până la Soceni.

Frumuseţea văii este copleșitoare.

Copacii dezgoliţi cu mirosul de frunze uscate şi zumzetul toamnei peste pădurea tristă, dau spre o frumuseţe unică, pur şi simplu un loc in care poţi să absorbi natura..., simţi legătura pe care omul o are incă cu aceasta.

Soceni

Linistită partea asta din traseu in care nu ştiu dacă ne-a depăşit vre-o maşină până in Ezeriș.

Ezeriş, aici am regrupat dar am făcut şi o pauză de masă, presărată şi cu o bere, suc, cafea, Chipsuri, fiecare ce a simtit nevoia să consume. De aici avem două variante de continuare. 

Şi ne-am găndit: pentru a incheia tura in ritm lejer, continuăm spre Bocşa cotind la stânga pe DJ583, pe la carieră, incă aproximativ 10 km de offroad.   

Cariera de la Ezeriş

După un photo sesion, am continuat mai departe prin vale către Bocşa Montană.

Peisajul este de poveste! Pe alocuri drumul pare dezolant (noroi, iar din loc in loc şi câte o baltă )

Traseul prin pădure este intr-o continuă urcare dar uşoară, pe alocuri şi de impins bicicleta pe o panta nu foarte abruptă insă destul de bolovănoasă care ne-a scos rapid in culme.

O ultimă regrupare! De aici urmeaza o uşoară coborâre până la Bocşa Montană. 

Hoţii de lemne !! Am intălnit grupuri de ţigani cu drujbe care tăiau in voie . Au venit la furat cu maşini şi căruţe trase de cai, iar drumul până jos l-au spart tot, fapt pentru care nu ne-am bucurat foarte tare de această coborâre.

Am incheiat tura la o terasa din Bocşa, dorind să mâncăm pizza. Timpul avut la dispozitie era prea mic să asteptam ( aveam de prins un tren catre Timişoara) aşa că am consumat altceva. 

Acest film a rezultat din frumoasa tură.

Fiecare tură are şi un final in care se pot trage anumite concluzii: cine a fost mai răbdător şi cine a fost mai agitat, cine s-a grăbit  să ajungă la destinatie şi cine doar s-a bucurat pur şi simplu de drum, de natură, cine şi-a făcut mai multe griji şi cine a spus „lasă că vom reuși fără probleme". Trebuie să spun că am rămas cu o impresie bună, excelentă tură, plină de voie bună in care toţi cei prezenţi, ne-am bucurat de drum dar şi de natură. 
we must do this again!

    Pedalare, on si off road!