Era o primăvară ca oricare alta dar multe s-au întâmplat. Aprilie a venit cu o schimbare neașteptată pentru mine. Roxana (fica mea) a decis să se mute... era decizia spre o schimbare în viața ei. Maxx cățelul "nostru", de care eram foarte atașat, urma și el să plece cu ea...Cum nimic n u ar mai fi la fel fără blănosul familiei, am decis să aduc un alt cățel în familie . Viața cu un cățel e minunată, dar presupune și asumarea unor responsabilități, așa că m-am asigurat că aleg câinele potrivit. A trecut ceva timp de atunci. N-am povestit până acum cum a ajuns la noi, c-am zis să apucăm să ne acomodăm și să tragem câteva concluzii odată cu povestea ei – așa că asta facem azi, la doi ani... Este vorba despre ea, cățelușa mea, după care ne topim în fiecare zi...o minune de cățel. Uneori, când anumite lucruri din viața ta se schimbă, o simplă schimbare de peisaj prin natură este tot ceea ce este nevoie. Așa că a m plecat la o plimbare din Timișoara, ...
Frigul și un mic accident la mâna stângă (nevoit să o țin în ghips o perioadă) a făcut să stau departe de ture o perioadă, mai exact toată luna ianuarie. După o săptămână de discuții propuneri și alte confruntări pe pagina grupului Fun Bike, apare și o propunere făcută de Vali, una cum nu se putea mai potrivită pentru această perioadă din an. Cunoscând bine zona, m-am decis rapid, susținând propunerea, încurajând-ul să inițieze evenimentul. Un eveniment la care am ținut foarte mult sa particip, așa că dimineața zilei de sâmbătă (6 februarie 2016), ne găseșteîn gara de nord (ora 7 am), pentru deplasarea cu trenul până la Reșița de unde avea să înceapă. A fost o tură specială într-o zonă în care ajungem cel puțin o dată pe an. Aceste imagini au rezultat din frumoasa noastra tură.
IARNA FĂRĂ ZĂPADĂ E O TOAMNĂ FRUMOASĂ
În drum către Reșița
La plecare, am avut de înfruntat o temperatură de minus 1 - 2 grade și chiar un pic mai friguț după ce am ieșit din oras, undeva pe dealuri și văi.
Reșița
O urcare lejeră pe drumul ce duce spre deponeul echologic Reșița
Ceva probleme tehnice la bicicletă nu îmi dădeau voie să forțez prea tare pe urcare.
Reșița văzută de sus
Coborârea îmi dădea o senzație deloc plăcută, era una de frig, iar ceata care se făcea tot mai remarcată, contribuia și ea la acest lucru.
Cu toată viteza înainte
Imediat apare intersecția unde vom face o regrupare, apoi vom părăsi asfaltul, iar drumul pe care vom merge este unul din pietris, și ne va duce spre Dugnecea - Ocna de Fier.
O porțiune de drum puțin mai lipiciosă decât părea la început.
Noul deponeu de ecologizare de pe lângă Lupac, la care încă se lucrează
Un moment de respiro, apoi continuăm mai departe.
Ceața se lasă tot mai tare peste noi, iar noi fugim de ea.
Chiar dacă soarele se răzbună pe ceața de dinainte, este destul de rece atunci când ești transpirat după o urcare, asa că nu s-au făcut pauze foarte lungi să nu răcim.
Din nou pe coborâre
Coborîm spre popasul Crucea Fierului, o intersecție de mai multe drumuri
Crucea Fierului, o intersecție cu trei direcții importante: Reșița de unde noi am venit, Dognecea și Bocșa.
Un indicator ne arată direcția bună către Dognecea
Până în Dognecea vom bucura doar coborâre.
Lacul mare sau "lacul La Zid", cum i se mai spune! în amonte de comuna Dognecea, la o altitudine de 400 în aval de Lacul Mic
Lacul Mare de la Dognecea încă înghețat.
După ce am admirat locul și câteva poze ne îndreptăm spre magazinul comunal pentru o pauză mai lungă, urmând ca să ne întoarcem înapoi tot pe la popasul Crucea Fierului.
O pauză binemeritată am luat-o aici la acest magazin ca de fiecare dată când ajungem în acet loc minunat.
A fost pauza cea mai lungă din această tură în care am servit masa, am băut bere, apoi după ce ne-am umplut bidonașele cu apă de izvor, am pornit la drum urcând înapoi la intersecția de la Crucea Fierului
Crucea Fierului
Ne-am abătut putin de la traseul stabilit astfel ca coborâreasă fie mai tentantă pe valea Ferendia, un drum forestier ce duce spre lacul Vârtoape, renunțând astfel să mai trecem prin Ocna de Fier pe unde am mai fost.
Cu timpul stăteam foarte bine, așa că ne-am permis puțină lejeritate în care am făcut câteva poze din acest loc minunat
Lacul Vârtoape ( Ferendia) s-a format în spatele unei zidării din piatră de munte, înalt de circa 8 m
După circa 6,5 km, ieșirea de pe drumul forestier ne-a scos la drumul de asfalt (DJ586), cel pe care am fi venit dacă nu veneam cacă nu am fi ales pe aici.
Pe ultimii km de coborare către Bocșa
Iată-ne ajunși la final de tură... Bocșa, unde putem să ne astâmpăra setea cu o bere - două până la sosirea trenului..
Aici tura noastră pe biciclete ia sfârșit, așteptând sosirea trenului pentru întoarcerea la Timișoara. Numai bine până la următoarea tură.
Sunt multe locuri unde prea rar am ajuns sau chiar deloc, iar Munții Șureanu se înscriu în această listă lungă. Șureanu - muntele despre care nu știam nimic altceva în afară de faptul că adăpostește cetățile dacice și Fundătura Ponorului, unde... nici până acum nu am ajuns cu toate că mi-am propus în fiecare an. Am pornit devreme din Timișoara și iată-ne, ajungem la Cetatea Sarmizegetusa undeva după ora 10:00, circa 3 ore de mers cu mașina. Trecem de Grădiștea de Munte și ajungem pe un drum mai îngust, bine întreținut, care se termină cu o parcare amenajată: aici facem numărătoarea iniţială – suntem nouă: Ion, Roby, Wanda, Ianna, Florin, Mely, Liviu, Daciana şi cu mine; lăsăm mașinile în parcare, ne echipăm şi la ora 10:30 pornim să urcăm spre cetatea Sarnizegetusa Regia, pe un drum pietruit. Printre noi apare și un cățel tare simpatic, tare bucuros de prezența nostră. Îi dăm câte ceva de mâncare și rămâne lângă mașini până la întoarcere. Mașinile au rămas mai jos î...
În sfârșit am nimerit și noi un culoar de vreme bună. De câteva săptămâni încerc să ajung cu bicicleta pe la munte, în Cheile Carașului, sau pe Semenic, dar vremea nu a fost deloc de partea noastră. Eh, nici acum nu am ajuns. De data asta, mama natură aducea vreme frumoasă, dar am preferat să urcăm pe Munții Țarcu spre zone mai liniștite și să dormim o noapte la cort, dar fără biciclete, Why not. Punem la punct ultimele detalii și ne strângem pentru drum Liviu, Mely, Roxana şi cu mine! Personal, când știu că a doua zi plec undeva și fac ceva interesant, nu pot dormi aproape deloc. Din fericire nu a fost cazul și acum, am adormit instant și m-am trezit plin de energie. A m plecat de sâmbătă dimineața și în jurul orei 10:45 am fost la intrarea în traseu, și... inevitabil am dat nas în nas cu aglomerația din weekend. Pentru a ajunge-n Ţarcu, baza de pornire cea mai bună o constituie Șaua Jigoria. De aici se pornesc diverse trasee spre Muntele Mic, Poiana...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.