Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Frigul și un mic accident la mâna stângă (nevoit să o țin în ghips o perioadă) a făcut să stau departe de ture o perioadă, mai exact toată luna ianuarie. După o săptămână de discuții propuneri și alte confruntări pe pagina grupului Fun Bike, apare și o propunere făcută de Vali, una cum nu se putea mai potrivită pentru această perioadă din an. Cunoscând bine zona, m-am decis rapid, susținând propunerea, încurajând-ul să inițieze evenimentul. Un eveniment la care am ținut foarte mult sa particip, așa că dimineața zilei de sâmbătă (6 februarie 2016), ne găseșteîn gara de nord (ora 7 am), pentru deplasarea cu trenul până la Reșița de unde avea să înceapă. A fost o tură specială într-o zonă în care ajungem cel puțin o dată pe an. Aceste imagini au rezultat din frumoasa noastra tură.
IARNA FĂRĂ ZĂPADĂ E O TOAMNĂ FRUMOASĂ
În drum către Reșița
La plecare, am avut de înfruntat o temperatură de minus 1 - 2 grade și chiar un pic mai friguț după ce am ieșit din oras, undeva pe dealuri și văi.
Reșița
O urcare lejeră pe drumul ce duce spre deponeul echologic Reșița
Ceva probleme tehnice la bicicletă nu îmi dădeau voie să forțez prea tare pe urcare.
Reșița văzută de sus
Coborârea îmi dădea o senzație deloc plăcută, era una de frig, iar ceata care se făcea tot mai remarcată, contribuia și ea la acest lucru.
Cu toată viteza înainte
Imediat apare intersecția unde vom face o regrupare, apoi vom părăsi asfaltul, iar drumul pe care vom merge este unul din pietris, și ne va duce spre Dugnecea - Ocna de Fier.
O porțiune de drum puțin mai lipiciosă decât părea la început.
Noul deponeu de ecologizare de pe lângă Lupac, la care încă se lucrează
Un moment de respiro, apoi continuăm mai departe.
Ceața se lasă tot mai tare peste noi, iar noi fugim de ea.
Chiar dacă soarele se răzbună pe ceața de dinainte, este destul de rece atunci când ești transpirat după o urcare, asa că nu s-au făcut pauze foarte lungi să nu răcim.
Din nou pe coborâre
Coborîm spre popasul Crucea Fierului, o intersecție de mai multe drumuri
Crucea Fierului, o intersecție cu trei direcții importante: Reșița de unde noi am venit, Dognecea și Bocșa.
Un indicator ne arată direcția bună către Dognecea
Până în Dognecea vom bucura doar coborâre.
Lacul mare sau "lacul La Zid", cum i se mai spune! în amonte de comuna Dognecea, la o altitudine de 400 în aval de Lacul Mic
Lacul Mare de la Dognecea încă înghețat.
După ce am admirat locul și câteva poze ne îndreptăm spre magazinul comunal pentru o pauză mai lungă, urmând ca să ne întoarcem înapoi tot pe la popasul Crucea Fierului.
O pauză binemeritată am luat-o aici la acest magazin ca de fiecare dată când ajungem în acet loc minunat.
A fost pauza cea mai lungă din această tură în care am servit masa, am băut bere, apoi după ce ne-am umplut bidonașele cu apă de izvor, am pornit la drum urcând înapoi la intersecția de la Crucea Fierului
Crucea Fierului
Ne-am abătut putin de la traseul stabilit astfel ca coborâreasă fie mai tentantă pe valea Ferendia, un drum forestier ce duce spre lacul Vârtoape, renunțând astfel să mai trecem prin Ocna de Fier pe unde am mai fost.
Cu timpul stăteam foarte bine, așa că ne-am permis puțină lejeritate în care am făcut câteva poze din acest loc minunat
Lacul Vârtoape ( Ferendia) s-a format în spatele unei zidării din piatră de munte, înalt de circa 8 m
După circa 6,5 km, ieșirea de pe drumul forestier ne-a scos la drumul de asfalt (DJ586), cel pe care am fi venit dacă nu veneam cacă nu am fi ales pe aici.
Pe ultimii km de coborare către Bocșa
Iată-ne ajunși la final de tură... Bocșa, unde putem să ne astâmpăra setea cu o bere - două până la sosirea trenului..
Aici tura noastră pe biciclete ia sfârșit, așteptând sosirea trenului pentru întoarcerea la Timișoara. Numai bine până la următoarea tură.
Unul dintre aceste locuri de vis se află la doar două ore de mers cu mașina de Timișoara, în apropiere de oraşul Anina, Caraș-Severin. Vorbim despre Cheile Gârliștei, de departe aceste chei sunt cele mai sălbatice din câte am avut privilegiul să străbat până acum. Ele impresionează datorită unor porțiuni cu Versanții foarte abrupți care se ridică din apa râului cu acelaşi nume şi au o lungime de aproximativ nouă kilometri. Încep de la ieșirea din orașul Anina, și se termină cu aproximativ un kilometru înainte de a intra în satul Gârliște. Pot fi accesate din orașul Anina sau din satul Gârliște. Cheile Gârliştei, de-o frumuseţe aparte cu locuri mirifice și peisaje unice. Mely, cel care mă pune în temă cu vreo trei-patru zile înainte că ar fi veme frumoasă de o drumeție. Întrucât nu am alte planuri iar vremea se arată a fi una frumoasă chiar şi pentru bicicletă, accept şi mă gândesc la un traseu inedit în Munții Aninei. Ce altceva poate fi mai frumos în această perioadă a anului
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.