Tura Lui Decembrie

Dealurile Lipovei

Cam aşa arată o tura pe 5 decembrie, una care n-o uiţi prea uşor. O zi destul de mohorâtă, frig, ceaţă şi mult noroi, în rest totul bine. Speram la o vreme mult mai bună şi la soare, însă nu a fost să fie. 9:00 era ora de întâlnire, iar locul... în parcul de la uzina de apă Stonehege, partea dinspre podul Mihai Viteazu, chiar la pietrele. Lipsa participanţilor era să ducă la renuntarea acestei acţiuni, însă confirmarea mai multor persoane m-au determinat sa nu anulez tura. Nu întotdeauna contează foarte mult numarul mare de participanţi doar că la această tură speram să ne adunam mai mulţi dar, probabil vremea rea şi existenţa a încă unei ture (de asfalt) a făcut să fim mai puţini decât speram. Si totuşi ne-am adunat 15, cu mine 16, printre noi şi trei fete. Să încep cu organizarea: Simplu, eficient şi la obiect - grupul a fost omogen în toate privinţele, pregătire fizică, stil, conversaţie, majoritatea au decurs perfect, chiar si cei veniţi pentru prima data cu noi s-au descurcat foarte bine. Un traseu relativ solicitant cu mult noroi, dar numai bun pentru a da jos din kg (vorbesc in numele propriu).

Parcul Stonehege

Plecarea noastră a fost întârziată de o pană, care a fost imediat remediată.

Am început această tură destul de timid, neştiind cum va fi traseul pe dealuri şi prin pădure.

Ne-am îndreptat spre Ghiroda şerpuind pe străzi lăturalnice în încercarea de-a evita aglomeraţia maşinilor.

Din Ghiroda am preferat sa mergem pe DN6 spre Remetea Mare pentru a evita noroiul de pe digul pe care mergeam de fiecare dată atunci când timpul ne permitea şi era frumos.

Din Remetea Mare, am părăsit DN6 spre Ianova

Ianova

În Ianova, poposim la acest magazin mixt ca de fiecare dată, cum dealtfel am făcut-o şi acum.

De la ultima noastră tură prin Ianova, observ şi o schimbare. Majoritatea străzilor au asfaltat! Până nu de mult erau doar cu pietriş.

După circa jumătate de oră de repaus, ne-am urnit din loc pe direcţia Bencesul de Sus, pe un drum de pietriş ce face legătura între cele două sate.

Părea să nu avem probleme cu noroiul până în aceasta vale, unde au apărut şi câteva bălţi.

Bencecul de Sus, după un popas la magazinul nostru preferat.

Totul era învăluit în ceaţă, parcă mult mai deasă ca până acum, iar acest lucru ne-a luat şi ultima speranţă de a mai vedea vre-o rază de soare.

Variantele spre pădure erau foarte limitate în cazul de faţă, din cauza noroiului.

Dacă la început credeam că alegerea este una bună, pe parcurs s-a dovedit contrariul. Cum înaintam era tot mai moale parcă şi mai mult noroi, însă atâta timp cât putem merge pe biciclete era perfect.

Noroiul nu era unul foarte lipicios, permiţându-ne să mergem pe biciclete

Formăm un grup destul de omogen, iar pauzele erau scurte.

Încet încet ne apropiam de pădure, iar acest lucru era tot ce ne doream pentru a scăpa de noroi.

Încercarea prin pădure nu ne-a avantajat foarte mult! undeva la vre-o 300 de metri drumul s-a înfundat.

Drumul prin pădure se termină iar treaba asta m-a pus pe gânduri...! Ca să înaintăm înainte nu puteam din cauza lăstărişului foarte des, în stânga ne scotea din nou la noroiul de pe liziera pădurii, iar în dreapta ne-am fi îndepărtat de traseu. În timp ce căutam o rezolvare, restul grupului au folosit fiecare moment cu folos. Cei mai mulţi în curăţirea noroiului de pe roţi.

Într-un final, ţinem pe o urmă de animale, ce ne-a scos acolo unde ne doream.

Lăstărişul părea să fie din nou foarte des, dar încet, încet, înaintam spre direcţia bună.

Partea asta prin pădure chiar a fost spectaculoasă.

Din nou pe drumul de la marginea pădurii

Centrul de vânătoare Sharlota

Drumuri lipicioase, stricate şi prin pădure (cum dealtfel prin toate pădurile) URMELE lăsate de roţile camioanelor ce cară lemnul din pădure, ne obliga să mergem pe lângă biciclete. Chiar am întâlnit masina încărcată cu lemne aşteptând un tractor pentru a remorca.