Ruinele Cetăţii Şiria, Mănăstirea Feredeu și Lacul Ghioroc

La Cetatea Siriei pe biciclete

Într-un weekend frumos de vară, ne propunem să ajungem şi la cetatea Șiria, despre care nu știam mare lucru, doar că se află la 25 km de Arad, la marginea vestică a Munților Zărand. Ideea și organizarea i-a aparținut lui Ilie Juncu.
Acești munți nu foarte înalți, seamănă mai mult cu niște dealuri dar, geografic vorbind sunt Munții Zărandului și, nu duc lipsă de trasee la pas sau de bicicletă. De la trasee de începători până la trasee tehnice, cu urcări chinuitoare la coborâri în mare viteză. O zonă care mie îmi place mult și care este și aproape de Timisoara.

Traseul turistic pe care îl urmăm porneşte din Şiria, parcul Bohus, chiar de lângă statuia baronesei Antonia Bohuș. Până aici am ajuns pe biciclete, după ce am lăsat maşinile într-o parcare în Arad. Ne aprovizionam cu suficientă apă de la izvorul din parc, deoarece până la mânăstirea Feredeu de sus nu o să avem posibilitatea de a mai găsi și a ne aproviziona cu apă. După ce am traversat parcul Bohus și am ajuns în spatele (castelului Buhuș), muzeului memorial al lui Ioan Slavici, întâlnim un drum care urcă ușor la început și ne conduce pe lângă o troiță aflată pe parte dreaptă. Putem deja să vedem ruinele cetății Siria, spre care o să începem ușor a urca.

MAI  MULTE  POZE  AICI

F I L M U L

Timișoara, parcare Real ora 7:00 am

Arad.
Oprim pe Calea Timișorii ! Ne-a luat foamea și ne-am cumpărat câte un langoș. 

Până în Șiria, drumul șerpuiește drept, fără diferențe de nivel care să te provoace în vreun fel.

Cei 25 de km până în Șiria au trecut fără probleme tehnice sau de orientare. A fost prima experiență pe drum județean, cu trafic constant și cu prea puține mașini care să ne depășească regulamentar pe sensul de mers.

Am trecut și prin satul Horia, și peste toate fricile unei ture de asfalt și, o oră mai târziu am ajuns în localitatea Şiria. 
Accesul la cetate se face din centrul comunei (DJ708B), de pe str. Locotenent Ciurdariu pe un drum bine practicabil de pământ. Imediat după ieșirea din Siria, se desprinde la stângă un drum și merge printre vii, la Feredeul din Vale, iar apoi urcă prin pădure până la Feredeul din Deal.

Deasupra Şiriei se văd ruinele cetăţii feudale. Tot aici s-a născut clasicul scriitor Ioan Slavici, iar în localitate se găsesc mai multe obiective turistice care îi poartă numele și îi cinstesc memoria.

Am pornit din Șiria de pe str. Dorobanţi pe calea cea mai dreaptă pe un alt drum ce urcă pe lângă Castelul Bohuș (în stânga). Castelul găzduiește muzeul memorial Ioan Slavici. 

Prima parte, foarte scurtă, de urcare domoală printre case pe care, încet – încet, le lăsăm în urmă.

Şiria
Am mai aruncat câte o privire în urmă, spre câmpia Aradului, spre ogoarele lucrate.

Cetatea Medievală Şiria este localizată pe Dealul Cetății la altitudinea de 496 m, a fost atestată pentru prima oară în anul 1318.  

Pentru această primă parte trebuie să fii puțin în formă ca să nu ajungi să faci push bike până la cetate. Urcusul catre cetatea poate parea usor, dar chiar si cei cu experienta sau obisnuiti cu mersul la munte si natura isi vor pune la incercare conditia fizica.

Panta devine tot mai abruptă și drumul mai accidentat și în unele zone nu prea poți merge pe bicicletă. 

Panoramă spre Cetatea Medievală Şiria. Indiferent în ce zone ajungi, ruine poți vedea cam oriunde.  doar să ai timp și chef de ele.

Am început un urcuș pieptiș cu șanțuri și pietris, iar căldura combinată și cu efortul urcării poate fi epuizant, fiindcă aici nu este o zonă cu prea multă vegetaţie iar cea existentă, nu este suficient de înaltă şi stufoasă ca să ţină umbră. Avem totuşi noroc pentru o perioadă scurtă de timp de o umbră lăsată de copacii de pe marginea drumului, martoră imaginea de sus.

Cu cât o să urcăm mai sus, peisajul se schimbă, iar frumusețea zonei se dezvăluie privitorului din mici poienițe.

Panoramă spre Șiria de pe drumul de urcare.

Era aproape prânzul, soarele aproape fierbinte și noi chiar entuziasmați. Împingeam câțiva metri, apoi făceam o pauză. Și iar câțiva metri și iar oprire. Și umbră nu mai era, să răcorească un pic efortul. 

După ce am tras de noi vreo oră și jumatate în sus la deal ajungem în sfârșit la cetate. Era aproape prânzul.

A fost atât de solicitant, încât pe o porțiune scurtă de urcat am făcut cam tot atăt de mult cât venirea din Arad.

Putem pătrunde nestingheriți înăuntrul cetății pe vechea poartă de intrare sau pe lângă stâncile din partea de jos.

Cea mai frumoasă priveliște ne este dată după ce am ajuns la cetatea Șiria. Aici sus ni se deschide o panoramă foarte faină asupra Câmpie de Vest și a laturii sudice a Munții Zărandului care, de aici nu par chiar așa pitici precum spun cifrele 

De la marginile cetății admirăm în depărtare întreaga comună Șiria, Câmpia Aradului și orasul Arad, locul dinspre care am venit.

Istoric

Rolul îndeplinit de cetate era strategic, de apărare și economic având arondate 110 sate. Arhitectura cetății are câteva părți: corpul central clădit pe o stâncă de formă neregulată ovoidală cu diferențe de nivel. La vest peretele este lung de 24 m, înalt și cu găuri. Spre nord se văd rămășițele unui donjon (turn). A dispus de încăperi iar la subsol comunică în curtea exterioară printr-o ușă ce se închidea după necesități.
Curtea exterioară avea dimensiuni de 36-38 m cu ziduri aproape intacte. Grosimea zidului este 130 cm, și înalt de 3,5 m. Spre nord este o deschizătură ce era una din porțile cetății. Peste șanțul din fața cetății a existat un pod mobil. Donjonul și zidul înconjurător sunt părțile cele mai vechi ale cetății. Donjonul cu vârful ruinat este lung de 109 m și lat de 18 m. În fața corpului central este un zid protector la o distanță de 2,5 m, închizând o curte mică de refugiu. Zidul înconjurător are lungimea de 28 m, cu intrare doar din partea de vest. Șanțul cetății situat în fața curții exterioare avea în unele porțiuni adâncimea de 10 m și o lățime de 14 m dar pe unele porțiuni a fost mai puțin abrupt.

Tunelurile subterane au înălțime de 1,9 m și o lățime la bază de 1,8 m. Porțile cetății sunt patru la număr. Poarta principală pe latura nord-est de 2,9 m la bază dispunând de doua deschizături alăturate - una mare pentru carosabil și alta mică pietonilor. Poarta pe latura verticală a zidului protector, realizând accesul peste șanțul lat de 12 m și adânc de 6 m. Poarta pe zidul laturii vestice a curții exterioare și ultima poartă (nesigură) în corpul central. Materialele de construcție folosite sunt: piatră adusă din cariera Galsa, de la o depărtare de 3,5 km, varul stins direct pe piatră (mortar cald). Proveniența lui era din varnițele de la Agrișul Mare situate la 12 km distanță peste deal. Etapele de execuție ale lucrărilor de construcție 3, succesive:

• Donjonul, cu construcțiile anexe: zidul înconjurător și o parte a corpului central (după invazia tătară la 1241 și a doua jumătate a sec. al XIII-lea).
• Corpul central și îngroșarea zidurilor cu contraforturi (în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara).
• Amenajarea corpului central, curtea exterioară și zidul protector din fața corpului central de vest, în timpul stăpânirii familiei Báthory (a doua jumătate a sec. XV-lea și începutul celui celui de-al XVI-lea).

Sub stăpânirea turcilor zidurile au fost întărite sporind siguranța cetății în fața atacurilor. Stilul cetății este romanic, existând un donjon masiv, locuibil prevazut cu 2-3 etaje iar la partea superioară dispune de creneluri.

Sursa: wikipedia

Nu știu multe despre istoria cetăţii, însă ce am putut afla e că dateaza din secolul al XIII – lea fiind construită, în mod evident, ca punct strategic, de observare a întregii regiuni. Amplasamentul este perfect pentru a vedea tot ce se întâmplă spre nord, vest și sud.

Panoramă spre Şiria 

Şiria, văzută din cetate.

Se vede drumul pe care am urcat.

Poza de grup din care lipsește Roxana

A trece printre zidurile lor, a vedea detalii arhitecturale, ocazia să percepi un fel de feeling a locurilor… merită senzația.

Prin partea dreaptă a cetății se pot vedea localitățile Galsa, Pâncota etc.

Prin partea stângă a cetății putem vedea satul Covăsânț, si culmile muntilor Zarand.

Aici dăm de o intrare.

Se pare că subsol cetății, comunică în curtea exterioară printr-o ușă, acuma cercetăm...

Traversăm curtea cetăţii, sau ce-a mai rămas din ea.

Platou înainte de coborârea spre Mănăstirea Feredeu. În apropierea releului TV putem urca pe cel mai înalt vârf din zonă – vârful Curcubata de 496m, de unde o sa avem o frumoasă priveliște și panorama către releul TV și cetate Siria. 

Frumoase și ruinele astea. 
După ce ne-am bucurat de obiectivele turistice ale Șiriei, am pornit să descoperim împrejurimile și Mănăstirea Feredeu prin pădure. Surpriza plăcută a fost că nu mult după ce am plecat de la cetate am întâlnit o retea întreagă de drumuri prin pădure.

Încă mergem la pas ca să mai putem admira frumusețea locului.

Traseul către mănăstirea Feredeu de sus și comuna Ghioroc continuă până la o intersecție de drumuri. Am rămas fără apă iar salvarea mea stă în cele două cutii de cola, pe care le mai am la mine dar care s-au încălzit.

Noi o să urmăm drumul forestier urmând culmea Cazanului, cu urcușuri și coborâșuri ușoare, luându-ne după marcajul turistic cruce albastră.

Drumul forestier (sau poteca turistica) până la mănăstirea Feredeu prin pădure, este pe placul nostru și din loc în loc o ferestră prin care să zărim văile sau localitățile de la poalele muntelui, este specific munților Zărand. 

Un drum asfaltat care face la dreapta și în jos, duce către comuna Șiria, și un drum forestier care continuă înainte și care duce către schitul/mănăstirea Feredeu de sus.

Urmăm tot drept șoseaua, iar la câteva minute, iată-ne ajunși la mănăstirea Feredeu de sus.

Poarta de intrare în mănăstire.

Atât în sezonul cald dar și în cel rece, la schit se poate urca cu mașina sau pe jos, pentru a asista la slujbele oficiate de călugări.

Acest loc se găsește la circa 30 kilometri de Arad și la circa 3 kilometri de localitatea Şiria, un loc primitor și liniștit, unde ne putem odihni.

La Mănăstire se ajunge ieșind din Şiria, pe drumul spre Covăsânţ și lacul Ghioroc. 

Roxana preocupată cu făcutul pozelor.

Se află la poalele Munților Zărandului, la 457 metri altitudine, într-o pădure deasă.

Troiță

Ne astâmpărăm setea cu apă de izvor.

Ne luăm și rezervă.

După o binemeritata pauză de odihnă, drumeția noastră continuă coborând spre mănăstirea Feredeu din vale, apoi la stânga pe drumul de asfalt până în comuna Ghioroc. Traseul până la mănăstirea Feredeu din vale poartă numele de “Drumul Crucii”.

Coborâre de la Feredeu pe “Drumul Crucii”. Continuăm spre stânga către lacul Ghioroc urmând drumul de asfalt.

Traversăm localitatea Cuvin.

Soarele foarte generos a făcut să crească temperaturile. După mult timp ne-am oprit puțin, bucurându-ne de cârciuma cu umbreluțe pe care am descoperit-o la Cuvin, un sat înainte de Ghioroc.

Gara din Ghioroc

Traversăm liniile ca să ajungem la lac sperând într-o scurtătură.

Lacul Ghioroc

Urmează întoarcerea la Arad

Ne-am reîntors la mașini care erau în parcare la Real și OBI, pe DC708C până în Sâmbăteni , iar de acolo pe DN7 prin Cicir, Mândruloc, Vladimirescu și la Arad. 

Finalizăm așa...

Informații utile pe scurt:

Traseu: Arad – Șiria – Cetatea Șiriei – Schitul Feredeu – Lacul Ghioroc – Arad
Data: 27 Iulie 2013
Distanta: 77 km
Durata: 8 – 9 ore (cu tot cu pauze)
Diferențe de nivel: +460 m/-460 m
Dificultate: medie
Marcaj: Bulinăalbastră, cruce albastră și banda galbenă
Surse de apă: nu există pe traseu, doar la Șiria și Mănăstirea Feredeu.