După o săptămână stresantă la muncă, un weekend relaxant este tot ce iți dorești, iar un traseu pe care să-l parcurgi cu bicicleta poate fi o variantă în acest sens. Dacă nu vrei să mergi prea departe de Timișoara și să te bucuri de o tura pe doua roti în natură, împrejurimile orașului îți oferă o mulțime de trasee pe care le poți încerca, fie cu o bicicletă MTB, fie cu una clasică. Până la urmă oricum nu aveam cu cine să fac echipă pentru o tură la munte în perioada asta a concediilor și am pornit într-un traseu circular prin Lunca Timișului, pe premiza că măcar nu e departe. Bicicleta în opinia mea este întotdeauna un antidot foarte bun pentru plictiseală, așadar, după o dimineață cu leneveală, îmi iau bicicleta și pornesc la drum într-o caniculă insuportabilă. N-am ce să fac, asta-i una din plăcerile mele! Iubesc plimbările. Despre Lunca Timișului trebuie să fi auzit și cel mai începător biciclist întrucât aici se merge des la plimbare fiind o destinaţie populara pentru bicicliştii din Timișoara şi un loc unde se organizează câteva concursuri de mtb, precum Lunca Timișului Trophy.
N-a fost o tură organizată. Si vă povestesc de ea aici tocmai pentru că oricine, chiar și singur, poate s-o facă. Din oraș poți ajunge pedalând până pe Lunca Timișului, iar dacă te țin puterile poți să pedalezi o zi întreagă. Lunca Timișului este foarte populară și accesibilă din aproape toate direcțiile. Cel mai frumos este să parcurgi în buclă, pentru a nu te întoarce pe același traseu și parcurge același drum de două ori. Iar asta o poți face în două feluri: fie mergi pe unul dintre maluri și te întorci pe celălalt, fie te întorci pe asfalt, trecând prin sate. E dificil de dat un verdict pe tema lungimei, la fel și pentru “cât de greu e”, pentru că depinde în întregime de experiența și condiția ta fizică. Apoi depinde și de vreme. Dar pe scurt, cele două trasee nu sunt deosebit de tehnice. În primul rând, cele două variante pentru Turu Luncii Timișului sunt ture ușoare.
"Trăieşte în prezent şi fă-l atât de frumos încât să merite să fie amintit."
Poveștile locurilor pe care le călcăm, cu pasul și cu sufletul.
Era o dimineaţă senină şi soarele explodase în culori uimitoare. E sâmbătă! Dacă e sâmbătă, e caniculă! Dacă e caniculă...well...🤷♂️ Nu e decât ceasul amiezii când am pornit la drum şi avem în plan să fac o primă oprire undeva la o bere...apoi să refac un traseu pe care l-am mai făcut și în trecut.
Tura începe, evident, din Timișoara, iar per total, nu avem zone tehnice care să ne pună la încercare nivelul de „skill”. Aici pe pistă se formează de fapt circuitul ce vreau să-l urmez în plimbarea de azi, și tot pe pistă se va reuni. Este un traseu relativ lung, însă amplasat în întregime la câmpie. Suprafaţa de rulare variază de la asfalt la forestiere şi drumuri de ţară în proporţie de aproximativ 60-40%.
Încă de la ieșire din Chișoda traseul poate fi catalogat drept „fun” şi potrivit pentru cei care acum încep să înţeleagă cum este cu aderenţa pe pietriş, pământ sau noroi, cu alte cuvinte este un traseu uşor pentru orice vârstă.
Cartierul nou de la Mănăstire Șag
Nu am ratat, in drumul meu obiective cunoscute: traseul o să surprindă frumusețea zonei trecând pe la Mănăstirea din Sag, înainte de a urmări râul Timiș către Cebza. Pădurea te va inspira și îți va da putere să continui drumul, te vor ajuta să învingi canicula și oboseala ce te va cuprinde neapărat în timpul pedalatului.
Atenţie în pădure pe potecile înguste întrucât sunt o mulţime de crengi căzute de-a latul potecii. În perioada de vară sunt şi foarte mulţi ţânţari. Pe ploaie traseul devine mai dificil din cauza noroiului.
Când în sfârșit scapi de copaci și ieși la soare, micile porțiune de drum de țară sau câmpie pot fi văzute arătând astfel. De asemenea, terenul este pământos, o parte din drum fiind neamenajat, pământ simplu. Iată-mă deci într-o obișnuită zi de sâmbătă petrecută în mijlocul naturii, cu aer curat, ciripit de păsărele...
La ce căldură este trebuie să ne amintim mereu să ne hidratăm.
Setea este primul semn al deshidratării. Îmi trag sufletul alături de o bere încă rece și mă delectez cu imaginea ce mă înconjoară.
Ajuns la destinație însă, vei putea admira, într-o singurătate de nedescris, priveliștile nemaipomenite ale luncii ce se întind. Aici poți întâlni stâne sau oi la păscut și da, trebuie să fii cu băgare de seamă. În funcție de ora la care ajungi, adică spre prânz, oile pot sta ascunse la umbră. Însă chiar și așa, exista câini, dar foarte rar am întâlnit câini agresivi. Cel mai bine e să ai partener sau parteneri de traseu. Când grupul e mai mare, este întotdeauna mai bine.
Momentan soarele arde cu putere, iar cerul albastru permite panorame generoase în toate direcțiile, dar cea mai frumoasă imagine este cea a Timișului. Acest traseu, deși este lipsit de atracții turistice, singura atracție fiind însăși natura, poate fi locul perfect pentru o vacanță în natură alături de familie sau prieteni.
Traseul este minunat, cu copaci pe malul apei, turme întregi de oi și nici unde țipenie de om! Auzi doar cum adie vântul și din când în când câte o oiță mai guralivă.
Având în vedere vremea superbă din această perioadă, mulți petrec un weekend relaxant la malul apei.
Canicula a făcut ca traseul să se resimtă mai obositor decât ar fi fost în alte condiții, aproape că m-am resemnat și am zis că fac cale întoarsă dar prima dată mai merg un kilometru doi prin locurile în care am copilărit, nu am mai fost de multă vreme. Și bine am făcut pentru că tot mergând am ajuns până în locuri care chiar mă interesau!
Eh, cum admiram io liniștea și armonia din jur am ajuns la pod
Am continuat drumul pe lângă Timiș în cinstea copilăriei mele, într-o atmosferă liniștită, în mijlocul naturii.…un loc în care poți petrece o zi fără să te plictisești.
Iată o bună ocazie de a-mi reaminti că acesta este unul din drumurile și locurile mele preferate – printre cele mai frumoase, unde veneam adesea să mă scald. Totul părea neschimbat, de parcă anii scurși s-ar fi comprimat într-o secundă.
Natura e principala și unica atracție turistică. Pe malul Timișului te vei întâlni cu o mulțime de peisaje spectaculoase, locuri unice pentru picnicuri sau înnoptare cu cortul.
Mai un pic și mai un pic și tot mergând, am ajuns până la Parța. Aici am făcut o mică abatere de la subiect, dar zic că nu se supără nimeni... defapt cine, că sun singur.
Astea fiind datele problemei, traversez podul peste Timiș! Motivul este simplu: mare parte din traseu l-am făcut prin soare, nu am avut umbră deci era necesară o pauză de hidratare!
În fiecare sat exista un magazin, cârciumă ceva de unde să iei apă și ceva cranțuri, dar eu am avut de ronțăit la mine așa că de la magazin am cumpărat doar lichide, câteva doze de suc. Având în vedere căldura toridă şi toropeala de afară, am oprit și la cârciuma după ce am auzit că mă strigă cineva pe nume... În sfârșit la umbră! Berea rece îmi reface forțele și curăță lacrimile aduse de oboseală. Nu stau singur la masă, sunt şi alţii… După mulți ani aici mă întâlnesc cu un vechi prieten. Am copilărit împreună în Șag, iar cel care m-a strigat a fost Ion Cădărean, un fost coleg! Cu el am lucrat ani buni, acum fiind în pensie. Momentul să stai la o băută cu prietenii, să retrăieşti amintiri e unul dintre cele mai faine lucruri
Așa să tot fie caniculă. Am stat vre-o trei ceasuri bune și aş sta aici toată dupămasa, dar vine vremea să îmi iau rămas bun şi să îmi continui traseul, alt traseu şi alte poveşti mă aşteaptă în altă parte, anume spre Cebza, acolo unde continuarea către Timișoara va fi pe asfalt
Am continuat așa încă vre-o 10 - 11 kilometri...
Norocul meu a fost ca am avut destule lichide la mine, că în ultimul sat înainte de ultimii 10 km de luncă am refăcut proviziile si am făcut un pic de pauză, că a fost prea puternic soarele.
Într-un final după circa 39 de kilometri vei ajunge la podul de la Cebza, iar de aici reîncepe asfaltul.
Aici mai fac o pauză. Stau pe pod și admir peisajul prelungit al timișului. În timp de secetă, când nivelul Timișului a scade foarte mult ai marea șansă să te plimbi prin mjlocul lui.
Mi-ar plăcea ca în seri ca aceasta să am micul meu caiac şi să mă plimb pe râul ce traversează acest loc minunat. Aş adormi la cort în aerul deja fierbinte al nopţii.
De aici reintru pe asfalt pe drumul judeșean (DJ 693B)! Întoarcerea este prin sate - țin drumul principal (DJ 693) spre Peciu Nou, apoi (DJ 691A) spre Diniaș până în Sânmihaiu Român. Doar eu şi asfaltul, foarte rar trece și câte o mașină.
Este momentul să gonesc pe drumul liber, ca și cum tot asfaltul și toată lumea ar fi ale mele. N-am putut. Nu pot. Ajung unde drumul se bifurcă și chiar dacă intenționam să merg spre Ivanda, fiind târziu în zi, îmi reiau drumul spre Peciul Nou, încercând pe cât posibil să folosesc un ritm lejer deoarece și la această oră este foarte cald, nici apa nu mai ajută la hidratare.
Totuși după o zi de pedalat, am adunat ceva praf de pe drum...La ieșirea din Peciu Nou, vei face stânga spre Diniaș. Direcția este satul Sanmihaiu Roman și practic ai încheiat tura urmând pista până în Timișoara.
Cam asta a fost weekendul meu pe caniculă. De la o tură ușurică de circa 40 km, am ajuns să mă întind pe 82 de km, toți pe bicicleta, pe asfalt, potecă și iarbă. Totuși, m-am ținut de plan și am ajuns acasă obosit, dar mulțumit 🙂 ❤ Mai facem! Dincolo de oboseală și de la un punct încolo, emoții legate de eventualitatea de a mă prinde noaptea înainte de a ajunge în oraș, seara mi-a adus acest apus minunat, și nimeni altcineva nu putea încheia ziua mai potrivit decât mine. Următorul weekend nu mă mișc din Timișoara, dacă e la fel de cald și cine știe, poate mă plictisesc un pic. Daca as face din nou drumul acesta as avea însă grijă să plec mai de dimineață, ca să am mai mult timp de pauze și să nu mă stresez că vine noaptea peste mine. Chiar dacă traseul nu este unul greu totuşi lungimea de 82 km, în special pe vreme călduroasă, este posibil să pună la încercare rezistenţa câtorva din bicicliştii cu o condiţie fizică mai puţin dezvoltată. Aşadar asiguraţi-vă că aveţi la voi suficiente lichide pentru hidratare şi gustări pentru energie. Nu recomand parcurgerea traseului la miezul unei zile însorite de vară. Nu există locații umbroase, așa că vei fi expus din plin razelor solare.
Cu totul, aventura asta mi-a luat mai bine de 10 ore, dar m-a lăsat cu o colecție minunată de imagini.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.