O iarnă blândă tocmai a trecut, iar cel mai așteptat anotimp ne dă semn că începe să trezească natura din somn... Excelent, primăvara bate la ușă cu zile tot mai lungi, cu soarele blând, cu primii muguri și cu gâzele care îndrăznesc, încet-încet, să roiască de colo-colo... iarnă ne vedem la “anu” !!!
Noi am dat startul sezonului! Tu ce faci? Da, știm ce e afară, dar asta nu înseamnă să nu te pregătești de sezonul 2021. Avem garanții că am scăpat de asprimea iernii; a fost o săptămână cu vreme plăcută, însorită și cu o temperatură normală pentru un început de primăvară. Luna februarie încă nu-i gata, a mai rămas doar o zi până la venirea primăverii, iar de multe ori anotimpul rece se răzvrătește pe ultima sută de metri și ne poate lua prin surprindere în martie. Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este pe 20 martie.
Dacă frigul, vântul și alte fenomene meteo ne fac să apreciem confortul propriei locuințe, adierea blândei primăveri ne scoate din casă. Este o plimbare lejeră și prima pe bicicletă din acest an! Plecăm spre Șag, fără să ne propunem un obiectiv anume, pe un traseu cunoscut, Chișoda, Poligon, Mănăstire, accesibil tuturor bicicliștilor. Nu vrem să forțăm căci au trecut doar două săptămâni de când mă simt bine, după ce am fost condamnat la 14 zile de izolare la domiciliu, în urma unei infectări cu SARS-CoV-2, o boală gravă, care afectează în special plămânii, dar în unele cazuri nu iartă nici alte organe. Simptomele au fost (febră, frisoane, oboseală, tuse, început de pneumonie, dureri musculare, pierderea simţului mirosului şi a gustului) dar a trecut iar acum sunt bine.
Ne urcăm pe biciclete şi pornim la drum în jur de ora 12.30, când nici nu mai speram că voi ieși, cam târziu, dar asta e, dar ca de obicei, lucrurile se aranjează unul câte unul pe ultima sută de metri. Prima parte a drumului e prin oraș, îl traversăm matematic de la nord-est la sud, apoi drumul se transformă într-un drum de pământ întărit, foarte fain de mers pe el pe biclă. Parcă ne vedeam acum câţiva ani când mergeam pentru prima dată pe acest traseu. Am mai parcurs acest circuit de mai multe ori, prima dată a fost în primăvara lui 2013. Atunci am declarat traseul superb şi pitoresc şi l-am pus pe lista traseelor de repetat şi cu alţii. Un traseu pe care probabil că o să-l facem cu plăcere ori de câte ore nu vom avea idei pentru altceva.
Anotimpul în care natura se trezește la viață. Primăvară, cât te-am așteptat... toată iarna asta ce-a trecut!
Tura începe minunat… Soare cu dinți și e cam frig, dar totuși plăcut pentru dezmorțit oasele la o pedală prin locuri dragi mie.
Ne uităm în dreapta-n stânga, mai oprim, mai facem poze și ne bucurăm de frumuseţea locurilor. Ne cam prinde frigul în timp ce stăm - vântul face însă ca temperatura să fie rece, și totuși rezonabilă.
Timpul zboară pe lângă noi şi aproape că nici nu ne dăm seama când trece o oră şi ne trezim că am şi ajuns în locul unde cât de curând va trece centura orașului, parcurgând deja 10 km, adică aproape o pătrime din traseu…
Pe aici va trece centura orașului
Cum necum, după ce am traversat câteva păşuni apoi terenuri agricole, dăm în drumul de asfalt, având în față minunata privelişte a mănăstirii…o construcție măreață.
Bucuria vântului din spate a fost doar până aici. După ce am profitat câteva minute de liniștea de aici, am plecat mai departe.
La intersecția cu drumul de la mănăstire o luăm la dreapta spre sat... Am hotărât să mergem către Sânmihaiu Român.
Am intrat în zona nouă de case din Șag, unele în constructie, altele terminate, locuite. Îmi aduc aminte că acum mulți ani, eram copil pe atunci, pe aceste terenuri se cultiva vița de vie. Erau soiuri de struguri foarte buni. Veneam uneori până aici să mâncăm struguri dar nu întotdeauna reușeam pentru că ne fugăreau paznicii.
Gara Timișeni din localitate...
S-au mai scurs 10 kilometri şi încă o oră şi un pic fără să ne dăm seama…
O luăm un pic prin Parcul Central să vedem cum stau lucrurile...
În cele din urmă am ieșit din sat pe la fosta fermă Olaru, trecând pe lângă un control al politiei, Șagul fiind în carantină din cauza numărului mare de infectări cu Covid.
Numeroase gropi până aici, de la drumul județean 593, ne-au pus și nervii la încercare.
Iată-ne din nou la Conacul Ronay (Olaru). Am mai oprit să ne hidratăm și să mâncăm un fruct. Conacul Ronay!
Era o vreme însă când lucrurile stăteau altfel. În vremea comuniștilor, aici a funcționat un IAS, cunoscut și sub numele de ferma Olaru iar conacul adăpostea birourile acestuia, și scoala cu clasele primare 1-4, cu predare simultană pentru copii angajaților. Ce vremuri...
Traseul pe care vom merge în continuare se prefigurează deja în faţa noastră. Trecem şi de data asta impasibili pe lângă Conac, şi apoi urmăm drumul cunoscut de data trecută. Mergem pe unul din drumurile de pământ către Sânmihaiu Român.
Drumul este destul de uscat cu mici porțiuni care sunt mai noroioase.
În depărtare Timișoara
La Sânmihaiu Român am oprit la Livadă să ne mai tragem sufletul, că nu aşa se merge şi să servim, un mic, o bere, un suc ceva ca să avem forţă… nu că nu ne-om descurca noi cu ce avem în traistă.
Înainte de ne a lua rămas bun de la acest loc al bicicliștilor, am făcut o ultima fotografie, iar de aici, însoţim pista asfaltată până acasă.
Ritmul ieșirii noastre de astăzi a fost unul lejer, astfel încât plimbarea să fie o plăcere. După reluarea pedalatului, pista ne oferă și prezența altor bicicliști dar și vânt puternic din față, astfel că am forțat puțin, depășind tot ce era în fața noastră, efortul fiind considerabil mai mare. Cei 15 km până acasă i-am străbătut voioşi în maxim o oră.
Iată că plimbărica lejeră şi scurtă prevăzută la început, a ajuns la 4-5 ore. Şi uite-aşa au zburat rapid câteva ore dintr-o zi de weekend, și nimic nu se compară cu plăcerea simplă de a merge pe bicicletă. Un traseu care îmi aduce aminte de copilărie, pe care probabil că o să-l facem cu plăcere ori de câte ore nu vom avea idei pentru altceva. Spre uimirea noastră nu prea am găsit gunoaie, decât la ieșirea din Șag, în balta de lîngă drumul ce duce către fosta fermă 1 (olaru). E plin de vegetaţie şi tot felul de gunoaie aduse de Mașini, camioane, si aruncate în balta din apropiere, iar aceste deșeuri duc la poluarea mediului. Pare a fi groapa de gunoi a satului! Sperăm să se ia măsuri pentru că e un loc prea frumos ca să fie stricat de oameni...
Să aveți o primăvară minunată⭐
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.