Aventurile unui drum de ţară

Noi trei ş'un câine  

În zorii unei zilei mi-am tot spus că răsăritul trebuie să aibă farmec şi dincolo de de oraş. Și am avut dreptate. După ce m-am trezit de cu dimineaţă, am stat vreo oră şi-am cugetat lângă o cafea mare şi fierbinte, și am tot amânat să iau o decizie... Sunt blazat/plictisit/obosit, și nu prea am eu cine stie ce chef de bătut câmpii zilele astea, mă scot din sărite nişte chestii pe care nu le pricep şi cu care, refuz să-mi bat capul. Drept care, long story short.

De vreo 3 luni fac şi o listă pe unde aș merge tot anul, însă e doar ceva orientativ, cele mai multe nu se mai concretizează sau unele dintre destinații sunt înlocuite cu altele apărute spontan. 

Planu-i următorul: e duminică şi se anunță o zi luuungă, dar înainte de orice, musai să merg la vot, rostesc printre gurile de cafea... 🙂 zis și făcut, după o sesiune de gugălit, am decis: o luăm agale la pas spre secția de vot, eu, Cristi și Roxana. Până una-alta, am reuşit să făptuim ce ne-am propus, revenind apoi acasă. Plictiseala este interzisă pentru ziua de azi – de fapt, la noi, ea nici nu există. Cum altfel ar putea arăta o zi perfectă, decât făcând ceea ce îți place. Îl luăm pe Maxx, cățelul nostru, luăm și bicicletele, și plecăm de data asta la Pischia - ar fi vre-o 18 km de la Timişoara dacă mergem pe drumul judeţean 691, dar noi o să mergem pe câmp. Planificarea? Nu e necesară. Cel mai bine e să începi pur și simplu să pedalezi. Călătoriile cu bicicleta de la sfârșitul săptămânii, au fost mereu prioritare. Nu întotdeauna conta destinația, ci faptul că plecăm undeva. Zilele bune nu vin la pachet și te bucuri pentru fiecare aliniere a planetelor. Natura se schimba mereu, alergi după soare, dar nu te ascunzi de el. Astăzi pedalăm în trei și nu e vreme de pierdut, fiecare clipă contează, așa că nu putem fi oricum, dar putem încerca să ne străduim să dăm sens fiecărui moment ce trece și trecut rămâne....
Doar aruncaţi o privire... Da, vom face o zi a noastră, a familiei savu🙂 Va fi un circuit personalizat. Pozele sunt singurele amintiri cu care rămânem într-un final, singurele care ne vor aduce aminte mai bine că orice gând de locurile în care am fost, de oamenii pe care i-am cunoscut. Să pornim la drum. O să vă placă această plimbare 🙂

Singura activitate de la care nu ne dam înlături niciodată.
Ce ne-am face fără ei, copiii noștri, dacă nu ne-ar scoate cu veselia și joaca lor din toate depresiile, din toate stările în care nu îți permiți să cazi atâta timp cât trebuie să îi crești, frumos, fără tristeți, fără bucuria unei zile noi, plină de motive de a mulțumi.

O plecare de acasă la o oră plăcută. În primul rând, ziua de azi începe pe la 9-10 atunci când m-am dus la vot. Chiar dacă această duminică a început mult mai devreme ca de obicei, urăsc trezitul devreme și încerc pe cât posibil să nu am plecări matinale dacă nu e absolut necesar. Am plecat din orașul Timișoara cu direcția nord-vest, într-o explorare slow a drumurilor care lipsesc din Google Maps, de pe hărți și chiar din jurnale, dar...pe care noi am mai fost. 

Mica noastră aventură a început pașnic pe drumul asfaltat dintre Timișoara și Giarmata Vii. Drum bun, lipsit de trafic - nu am întâlnit decât o mașină. Pădurea nu ține prea mult iar drumul mergea pe lângă ea și era exclusă orice umbră dacă asta ne-am fi dorit.

Ziua începe cu adevărat atunci când ne hotărâm să părăsim Giarmata Vii. Până aici nu a fost decât rulaj pe asfalt.

Peisajul se schimbă. E o plăcere şi îi dăm înainte, pe drumuri de pământ. Asfaltul se termină când ieşim din sat şi-n faţă ne stă un drum agricol ce porneşte pe lângă o cale ferată.

Pe un drum de pământ și iarba spre următorul sat, Giarmata. Cea mai dificila parte ținând cont că în ultimul timp au tot fost ploi și vom întâlni multe bălti ce trebuie să le ocolim. Cu toate astea, am avut motivul propriu şi personal să venim pe aici. Îmi era dor de vremurile frumoase de altă dată.

În afară de regula drumului, nu prea ai alte repere și nu poți niciodată să știi când parcursul bun va fi întrerupt și se va transforma în 2 șanțuri pentru roțile imense ale tractorului pline cu apă. 

A existat şi un moment care... 

În stilul caracteristic nouă, ocolim pe liniile de tren.

Revenim la drum.

Ne dăm repede seama că tura nu e deloc rea chiar dacă mai întâlnim obstacole, noroaie de netrecut.  

Parcă nu ne puteam bucura pe deplin de aceste drumuri. Din loc în loc ne mai oprim sau ne dăm jos ocolind noroiul. Cu cât întâlnești mai multe obstacole, cu atât esti mai fericit la destinație, însă aș fi preferat de 10 ori să nu fie noroi.

Erau şi ceva urme proaspete de la alte roți de bicicletă, le-am văzut de mai multe ori.

Când toată lumea e a ta : și cerul albastru, și soarele cald care mângâie. În aer se simte căldura dogoritoare şi organismul meu tot cere apa.

Ce zi minunată.  Câţiva nori uşori plutesc lent în albastrul cerului

Giarmata

Intrăm în satul Giarmata, trecem chiar și pe lângă secția de votare, şi ne oprim la un magazin din centru să ne hidratăm cu o bere. Suntem refuzați motivând că nu are voie să vândă alcool din cauza votării, motiv pentru care plecăm mai departe.

Reluăm urmărirea drumului către pasajul de pe A1, după o scurtă pauză la un alt magazin din partea nordică a satului.  Rămânem fani drumului comunal 61 ce ne conduce către Bencecul de Sus, având și posibilitatea să continuăm pe drumul județean 691.

Aici avem o perspectiva foarte frumoasă a drumului spre care ne îndreptăm. Primăvara ţâşneşte pă aici din orice por şi se oglindeşte în orice detaliu: de un verde crud ce ne însoţeşte peste tot, în iarba majoritar colorată pe aici pe colo de primele fire verzi.

Ascultând de sus zgomotele maşinilor de pe A1 şi privind deplasarea lor. Maşini ce se aveau să se succeadă regulat pentru restul zilei de astăzi.

Supradoza de verde și un drum mai bun decât a fost până acum.

În propriul ritm, slow. Nu mă plâng de soare, căci ştiu că de mâine îi vom duce lipsa. S-au anunţat ploi toată săptămâna. Drumul prăfos face însă înaintarea obositoare şi micile gâturi cer pauze dese la umbră.

Drumurile de pământ sunt mai confortabile, decât cele cu pietre, dar nu şi după ploaie.

Ajunși la intersecția cu drumul comunal 60, aveam varianta de a merge înainte pe drumul spre Bencecul de Sus apoi Bencecul de Jos si în final pe drumul județean 591 la Pişchia. Nu cădem deloc la pace în ceea ce privește direcția de mers. Roxana voia prin stânga către Pişchia, eu către Bencecul de Sus. 

Până la urmă fiecare mai lasă ceva de la el făcându-ne astfel intrarea în Bencecul de Sus și ajungând la Pişchia prin Bencecul de Jos. 

Traversăm satul fără să ne mai oprim.

De la Bencecul de Sus, dacă se face către dreapta se poate ajunge la pădurea Richitaş, deasupra Văii Băcinului, unde se află locul numit "La Crucea Albă". Aici este un punct de belvedere asupra locului foarte frumos, fregventat deja de foarte multe ori.

Profităm de prima coborâre lăsând bicicletele să fugă libere.

Pe dealul dintre Bencecul de Jos şi Bencecul de Sus avem un minunat punct de belvedere ce ne oferă o panoramă asupra zonei la care ne referim. 

Din Bencecul de Jos, dacă se merge pe drumul din Valea Băcinului se ajunge la Centrul de Echitaţie Herneacova. Trecând pe lângă Sălciua Nouă se poate urca pe Dealul Cobolaş, şi se ajunge in parcul de vânătoare Şarlota (Charlotenburg). Un obiectiv turistic interesant îl reprezintă şi Nadăş, aşa-zisul "sat-fantomă". Printre cele câteva gospodării sezoniere şi vreo două-trei case de vacanţă, putem găsi şi ruinele celor două biserici, catolică şi ortodoxă.

Din Bencecul de Jos, plecăm prin stânga pentru a ajunge la Pişchia.

Peisajul minunat poate fi descoperit și în timpul unor tururi cu bicicleta mai lejere. 

Râul Bega Veche, vechiul curs al râului Bega, înainte de construirea Canalului Bega

Râul Bega Veche  wikipedia

Gara Bencei! 

Din acest loc se poate continua și pe alte drumuri, dar noi alegem asfaltul căci este deja ora 16.00 si trebuie să ajungem neapărat în Pişchia.

Si ziua, chiar a fost frumoasă.

Oprim pentru încă un popas de hidratare şi la Pischia, la un magazin sătesc, apoi vom avea unul mai lung. 

Pe străzile din Pişchia

O să poposim o periodă mai lungă și aici înainte de a ne întoarce la Timişoara.

Turul acesta cu bicicleta a fost o idee foarte bună. Mai mult decât atât, sper că am reușit să te conving să experimentezi şi tu. Rezervă-ți o zi întreagă pentru o experiență specială: aceste drumuri te așteaptă să le descoperi din șa cu multă lejeritate! Foarte bun de parcurs pentru o zi de weekend și nu cred că se adresează unei anume categorii de bicicliști, totul depinde doar de perioada în care se parcurge. Exclus pe vreme ploioasă.
Ce găseşti însă sunt distracţia în natură, și traseele de aventură. Ai parte de aproape tot ce-ţi poate oferi natura: spectacol, (relativă) linişte, adrenalină şi, de ce nu, distracţie. Garantat la final vei fi expert.
Acum nu pot spune decât că aştept cu nerăbdare vara și să găsesc cât mai mult timp disponibil pentru a-l petrece cu bicicleta, o formă de terapie pe care o recomand cu toată încrederea.