Totul a pornit de la o zi care amenința să fie una de monotonie urbană. Inițial, am urmărit cu atenție rețelele de socializare, sperând că vreunul dintre colegii de pedală va anunța o ieșire sau va propune un traseu pentru weekend pe grupurile noastre. Când am văzut însă că e liniște totală, împreună cu Roxana, fiica mea, care nici ea nu voia să-și petreaca ziua acasă, am hotărât să ne creăm propria aventură. Am ales rapid o destinație care să ne scoată complet din rutină: Munții Poiana Ruscă, cu obiectivul clar de a cuceri Vârful Rusca. Traseul ar fi fost asa: Valea lui Liman - Valea Sasa - Cornul Ruschii - Vf. Rusca - Tăul Ursului - Valea Stâlpului și Luncani de jos. O tură de mountain bike pe acest masiv este o adevărată aventură în doi, unde efortul urcărilor lungi este răsplătit de bucuria de a împărtăși muntele. Prognoza nu era de partea noastră; se anunțaseră ploi care pe mulți i-ar fi făcut să dea înapoi. Însă de data aceasta nu am mai ținut cont de avertizări. Experie...
Astăzi ne bucurăm de ultimul weekend din această vară, care s-a încheiat pe Țarcu.
Până la urmă, deși urcarea pe Țarcu este istovitoare din orice direcție ai face-o chiar și fără bicicletă, merită să faci această încercare măcar o dată în viață, noi am făcut-o cu bicicleta pentru a două oara și știu că foarte mulți dintre voi și-ar dori să ajungă aici. Sunt peisaje deosebite pe care nu le poți găsi în altă parte decât urcănd muntele.
Avem un weekend, avem și vreme bună, avem și dor de munte după aproape două luni de pauză în care nu am ieșit deloc. Fără prea multe cuvinte am dat de veste mai multor persoane, urmând ca să stabilesc și detaliile. Traseul propus face legătura între Poiana Mărului, și culmea principală a masivului Țarcu. Era deja trecut de ora 8 în dimineața zilei de sâmbătă 26.08.2017, când practic am ajuns în Poiana Mărului, unde deja eram așteptați de alți 3 băieți din Reșița. Pregătirea ne-a mai luat circa o jumătate de oră, reușind astfel să plecăm în jurul orei 9. Părăsim valea Bistrei Mărului după numai 400-500 de metri de mers pe bicicleta, undeva pe la primele vile. Urcăm prin pădure pe marcaj triunghi albastru până în golul alpin, parcurgând întreaga culme a Nedeii de la nord la sud-est până la poteca marcată bandă roșie de pe culmea principală ca apoi să continuăm pe ea spre sud-vest către vârful Țarcu însă nu înainte de a face o pauză de masă. După câteva poze de pe masivul Țarcu, am coborât spre vârful Sadoveanu (1990 m), Cuntu, traseul cel mai cunoscut, era deja foarte târziu pentru a încerca altă variantă. Imediat ce am început să coborâm, nu știu cum, dar am reușit să rup urechea care ține deraiorul de spate. În timp ce căutam soluții, de la stația meteo a coborât un biciclist încercând să ofere o mână de ajutor, crezând că s-a întâmplat un accident... (surprins plăcut să văd că există oameni cărăra le pasă). Ajutat și de Roby, am înlocuit urechea ruptă cu una nouă pe care o aveam la mine în rucsac. Am avut noroc pentru că s-a aflat în spate și astfel a putut să îmi ofere o mână de ajutor pentru care îi mulțumesc. Restul grupului erau mult în față. Ne-am continuat coborârea cu mare grijă, asta însemnând mai mult pe lângă bicicletă decât pe ea. La Cuntu am ajuns la lumina farurilor. Privim cerul plin de stele și realizăm că defapt de ce ne-a fost frică nu am scăpat. Ne-am luat apă de la izvor şi plecăm cât se poate de grupaţi pentru că nu toți dispuneau de lumini. De aici drumul este ciclabil în ce-a mai mare parte a lui și duce în coborâre spre vârful Șeroni ( 1399 m) și Şaua Jigorea (1242 m), chiar dacă pe alocuri mai întâmpinăm și câte un scurt urcuș. Mai departe cotim la dreapta pe Valea Șucului doar la vale până în Poiana Mărului, unde am ajuns cu bine şi cu multe amintiri frumoase.
,,Mi-ajunge să știu că și o singură persoană este atinsă de vraja munților Țarcu" .
Mai jos puteţi urmări minunatele poze din tură.
Poza de grup de pe Vârful Ţarcu
Stiam că avem o cale lungă și grea de străbătut, aşa că plecarea a fost destul de matinală pentru a ajunge pe la ora 8 cum am stabilit, în Poiana Mărului.
Am trecut rapid şi pe la Magazinul satului pentru a cumpăra pâine şi apă.
Locul unde ne-am lăsat maşinile în siguranţă. Pentru a intra in traseu, vom urma drumul în amonte pe Valea Bistrei Mărului până în dreptul unei vile cu turn aflată lângă păstrăvărie.
Din dreptul vilei cotim la dreapta pe un drum lateral betonat ce urcă spre alte doua vile. Marcajul cu Triunghi Albastru apare deja de pe stalpii de curent aflati pe stradă.
În prima parte a traseului avem o portiune de aproximativ 6 km prin pădure până în golul alpin cu o diferenţă de nivel de aproximativ 900 m.
Urcarea se face pe un drum forestier şi potecă, nimic greu din acest aspect dar totuşi destul de solicitant.
Ținem cărarea și urcăm abrupt printre copaci până ce prindem culmea din dreapta .
Aici am facut un scurt popas
Ieşirea din pădure spre golul alpin.
Din pădure se iese destul de brusc în gol alpin, pe Buza Nedeii unde marcajul începe să se piardă. De aici urmează o altă parte interesantă pe culme, poteca este destul de vizibilă și nu ai cum să apuci greşit. În cazul nostru nici nu se pune problema pentru că avem GPS.
Ieşirea din pădure
În spatele nostru, Lacul Măru.
Pe măsură ce avansăm în altitudine, peisajul devine tot mai frumos. Poteca ne poartă la început spre sud şi mai apoi spre sud-est, după cum se arcuieste respectiva culme.
Suntem la o altitudine de 1980 m. Aici am făcut o pauză de masă, simţeam cum mă lasă puterile şi a trebuit să ne oprim. Pauza nu a fost foarte lungă (doar cat am mâncat și încă un pic), ne-am continuat drumeţia ușor spre dreapta (sud-vest) către culmea principală (marcaj badă roșie), lăsând vârful Matania (Nedeia 2150 m) mult în stânga. Ne bucurăm de circa 2 km de coborare pana în Șaua Scheiului (1886 m), iar mai departe am ţinut poteca pe o curba de nivel, până în Șaua Suculețului 1909 m alt.
După Șaua Suculețului la circa 1 km, dăm de unul dintre multele izvorașe de la care ne chinuiam să luăm apă.
Izvor
În continuare avem parte din nou de o urcare foarte solicitantă.
Lacul Suculeţu.
Saua Suculețului (1909m)
Masivul Ţarcu
Coborâm uşor în Șaua Plaiului de unde ne încercăm puterile pe ultima urcare... Varful Bodea (2169 m) şi Varful Ţarcu (2190 m)
Șaua Plaiului - O privire înapoi spre numărul mare de câini. Nu stiu cum am fi scăpat dacă se găsea unul mai agresiv printre ei, care să incerce să ne atace.
Ultima sută de metri până pe Vârful Ţarcu
Țarcu 2190 m
Coborîm spre vf. Sadoveanu, și cam asa e drumul până jos la Cabana Cuntu.
Ghinionul de care nu am scapat, după ce o piatră mi-a lovit schimbătorul. Salvarea a stat in urechea pe care o car cu mine de câţiva ani buni.
Am prins un răsărit, dar am prins şi un apus! Ce poate fi mai frumos. O tură pe care o recomand cu plăcere tuturor celor care le place muntele.
„Stonehenge-ul” de la Uzina de Apă din Timișoara are o vibrație aparte, aproape mistică, ideală pentru a marca începutul unei aventuri. „Aceasta este imaginea victoriei noastre: șase prieteni, șase biciclete și o zi de neuitat care s-a încheiat exact așa cum trebuie. Dar, ca să ajungem aici, la acest zâmbet colectiv de pe malul apei, a trebuit să începem de undeva mult mai „pietros” și cu o formulă incompletă.” Totul a început sub semnul unei dimineți înorate, cu acea nerăbdare tipică plecărilor care promit libertate. Locul ales pentru plecare nu putea fi unul mai simbolic: Pietrele de la „Stonehenge”, în parcul de lângă Uzina de Apă din Timișoara. Acolo, printre coloanele de piatră ce par să păzească parcul, ne-am adunat cinci. Era acea forfotă plăcută, a glumelor matinale și a strângerilor de mână care pecetluiau planul zilei. Plecarea a fost pură, pe două roți. De la „Stonehenge”, ne-am urcat pe biciclete și am ales libertatea digului de pe malul Begăi. Primul popas strategic a...
Peste culmile dacice între Boșorod și Târsa Uneori, cele mai frumoase călătorii încep cu un plan eșuat. Totul trebuia să fie despre o tură alături de un grup de prieteni vechi. Însă, cu ceva timp înainte de momentul plecării, am primit vestea care m-a lăsat pe dinafară: «Nu am fost invitat». Pe moment, gustul a fost amar. Am înțeles, poate au vrut o echipă mică, sau nu a fost loc în mașină, deși invitația inițială a fost clară. Dar, în loc să las bicicletele în casă, fără km, am decis că acea zi nu va fi pierdută. Mi-am reorientat planurile pe ceva mult mai ambițios decât o simplă rulare pe asfalt: o incursiune în inima dacică a Hunedoarei, pe un traseu dur, autentic și spectaculos, între Boșorod și Târsa. Așa s-a născut această aventură de 55 de kilometri și 1848 de metri diferență de nivel. Din dorința de a transforma un refuz într-o victorie personală și din ambiția de a le arăta celor dragi că 'aurul' muntelui se găsește acolo unde drumul devine greu. Cei care nu au avut...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.