Să pleci la drum pe o caniculă de 40°C la umbră pare o nebunie, dar dorul de pedalat și dorința de a aduna kilometri au fost mai mari. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pornit la drum. Am început prin Pădurea Verde, profitând de umbra copacilor, dar adevăratul test a început pe drumul de pământ spre Cernăteaz și Murani. Fără umbră, cu aerul arzând la peste 44°C resimțite, hidratarea deasă a devenit regulă de supraviețuire. Salvarea de moment a venit la magazinul de la intrarea în Murani, unde o sticlă de apă rece de la frigider m-a repus pe picioare. De acolo, am ajuns pentru a treia oară într-o livadă din zonă. Deși nu mai speram să găsesc ceva, pomii erau încă plini de cireșe și vișine uriașe. Mi-am umplut burta cu vișine până la refuz, lăsând loc doar pentru câteva cireșe. Am continuat tura pe drumurile agricole, printre lanuri de grâu deja secerat și baloți de paie, ieșind în asfaltul dintre Seceani și Fibiș. După o reîmprospătare cu sifon la un aparat stradal din Fibiș, am sc...
Astăzi ne bucurăm de ultimul weekend din această vară, care s-a încheiat pe Țarcu.
Până la urmă, deși urcarea pe Țarcu este istovitoare din orice direcție ai face-o chiar și fără bicicletă, merită să faci această încercare măcar o dată în viață, noi am făcut-o cu bicicleta pentru a două oara și știu că foarte mulți dintre voi și-ar dori să ajungă aici. Sunt peisaje deosebite pe care nu le poți găsi în altă parte decât urcănd muntele.
Avem un weekend, avem și vreme bună, avem și dor de munte după aproape două luni de pauză în care nu am ieșit deloc. Fără prea multe cuvinte am dat de veste mai multor persoane, urmând ca să stabilesc și detaliile. Traseul propus face legătura între Poiana Mărului, și culmea principală a masivului Țarcu. Era deja trecut de ora 8 în dimineața zilei de sâmbătă 26.08.2017, când practic am ajuns în Poiana Mărului, unde deja eram așteptați de alți 3 băieți din Reșița. Pregătirea ne-a mai luat circa o jumătate de oră, reușind astfel să plecăm în jurul orei 9. Părăsim valea Bistrei Mărului după numai 400-500 de metri de mers pe bicicleta, undeva pe la primele vile. Urcăm prin pădure pe marcaj triunghi albastru până în golul alpin, parcurgând întreaga culme a Nedeii de la nord la sud-est până la poteca marcată bandă roșie de pe culmea principală ca apoi să continuăm pe ea spre sud-vest către vârful Țarcu însă nu înainte de a face o pauză de masă. După câteva poze de pe masivul Țarcu, am coborât spre vârful Sadoveanu (1990 m), Cuntu, traseul cel mai cunoscut, era deja foarte târziu pentru a încerca altă variantă. Imediat ce am început să coborâm, nu știu cum, dar am reușit să rup urechea care ține deraiorul de spate. În timp ce căutam soluții, de la stația meteo a coborât un biciclist încercând să ofere o mână de ajutor, crezând că s-a întâmplat un accident... (surprins plăcut să văd că există oameni cărăra le pasă). Ajutat și de Roby, am înlocuit urechea ruptă cu una nouă pe care o aveam la mine în rucsac. Am avut noroc pentru că s-a aflat în spate și astfel a putut să îmi ofere o mână de ajutor pentru care îi mulțumesc. Restul grupului erau mult în față. Ne-am continuat coborârea cu mare grijă, asta însemnând mai mult pe lângă bicicletă decât pe ea. La Cuntu am ajuns la lumina farurilor. Privim cerul plin de stele și realizăm că defapt de ce ne-a fost frică nu am scăpat. Ne-am luat apă de la izvor şi plecăm cât se poate de grupaţi pentru că nu toți dispuneau de lumini. De aici drumul este ciclabil în ce-a mai mare parte a lui și duce în coborâre spre vârful Șeroni ( 1399 m) și Şaua Jigorea (1242 m), chiar dacă pe alocuri mai întâmpinăm și câte un scurt urcuș. Mai departe cotim la dreapta pe Valea Șucului doar la vale până în Poiana Mărului, unde am ajuns cu bine şi cu multe amintiri frumoase.
,,Mi-ajunge să știu că și o singură persoană este atinsă de vraja munților Țarcu" .
Mai jos puteţi urmări minunatele poze din tură.
Poza de grup de pe Vârful Ţarcu
Stiam că avem o cale lungă și grea de străbătut, aşa că plecarea a fost destul de matinală pentru a ajunge pe la ora 8 cum am stabilit, în Poiana Mărului.
Am trecut rapid şi pe la Magazinul satului pentru a cumpăra pâine şi apă.
Locul unde ne-am lăsat maşinile în siguranţă. Pentru a intra in traseu, vom urma drumul în amonte pe Valea Bistrei Mărului până în dreptul unei vile cu turn aflată lângă păstrăvărie.
Din dreptul vilei cotim la dreapta pe un drum lateral betonat ce urcă spre alte doua vile. Marcajul cu Triunghi Albastru apare deja de pe stalpii de curent aflati pe stradă.
În prima parte a traseului avem o portiune de aproximativ 6 km prin pădure până în golul alpin cu o diferenţă de nivel de aproximativ 900 m.
Urcarea se face pe un drum forestier şi potecă, nimic greu din acest aspect dar totuşi destul de solicitant.
Ținem cărarea și urcăm abrupt printre copaci până ce prindem culmea din dreapta .
Aici am facut un scurt popas
Ieşirea din pădure spre golul alpin.
Din pădure se iese destul de brusc în gol alpin, pe Buza Nedeii unde marcajul începe să se piardă. De aici urmează o altă parte interesantă pe culme, poteca este destul de vizibilă și nu ai cum să apuci greşit. În cazul nostru nici nu se pune problema pentru că avem GPS.
Ieşirea din pădure
În spatele nostru, Lacul Măru.
Pe măsură ce avansăm în altitudine, peisajul devine tot mai frumos. Poteca ne poartă la început spre sud şi mai apoi spre sud-est, după cum se arcuieste respectiva culme.
Suntem la o altitudine de 1980 m. Aici am făcut o pauză de masă, simţeam cum mă lasă puterile şi a trebuit să ne oprim. Pauza nu a fost foarte lungă (doar cat am mâncat și încă un pic), ne-am continuat drumeţia ușor spre dreapta (sud-vest) către culmea principală (marcaj badă roșie), lăsând vârful Matania (Nedeia 2150 m) mult în stânga. Ne bucurăm de circa 2 km de coborare pana în Șaua Scheiului (1886 m), iar mai departe am ţinut poteca pe o curba de nivel, până în Șaua Suculețului 1909 m alt.
După Șaua Suculețului la circa 1 km, dăm de unul dintre multele izvorașe de la care ne chinuiam să luăm apă.
Izvor
În continuare avem parte din nou de o urcare foarte solicitantă.
Lacul Suculeţu.
Saua Suculețului (1909m)
Masivul Ţarcu
Coborâm uşor în Șaua Plaiului de unde ne încercăm puterile pe ultima urcare... Varful Bodea (2169 m) şi Varful Ţarcu (2190 m)
Șaua Plaiului - O privire înapoi spre numărul mare de câini. Nu stiu cum am fi scăpat dacă se găsea unul mai agresiv printre ei, care să incerce să ne atace.
Ultima sută de metri până pe Vârful Ţarcu
Țarcu 2190 m
Coborîm spre vf. Sadoveanu, și cam asa e drumul până jos la Cabana Cuntu.
Ghinionul de care nu am scapat, după ce o piatră mi-a lovit schimbătorul. Salvarea a stat in urechea pe care o car cu mine de câţiva ani buni.
Am prins un răsărit, dar am prins şi un apus! Ce poate fi mai frumos. O tură pe care o recomand cu plăcere tuturor celor care le place muntele.
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în...
Cum am transformat o zi toridă într-o aventură pe bicicletă prin pădurile Banatului Toate aventurile mari încep cu o alarmă care sună prea devreme și cu un plan bine pus la punct. Pentru noi, destinația de weekend a fost clară: potecile umbroase și provocatoare din Banatul Montan. Însă, până la prima pedală în Bocșa Română, drumul echipei noastre s-a împărțit în două strategii complet diferite de deplasare. În timp ce ceilalți doi coechipieri, Marius și Zoli, au ales spiritul clasic de vagabondaj al bicicliștilor și s-au îmbarcat în trenul spre Bocșa, eu și fiica mea, Roxana, am optat pentru varianta pe patru roți. Am încărcat bicicletele pe mașină și am părăsit Timișoara dis-de-dimineață, lăsând în urmă agitația orașului. Planul era simplu: ne întâlnim cu toții în gara din Bocșa Română, facem joncțiunea echipei și dăm startul aventurii. Drumul cu mașina ne-a dat timp să ne încărcăm cu entuziasm pentru ceea ce avea să urmeze: o zi lungă de pedalat, pante solicitante și promi...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.