Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Iată că după aproape două luni de repaus, vreme în care am stat departe de ture, am revenit cu un nou traseu. Nemanu, a părut să fie tura ideală, reușind și de această dată prin spectaculoasele sale trasee, să atragă destui pasionați de mountainbike. După cum stiți o mare parte dintre voi, turele pe Nemanu, nu sunt foarte ușoare.
Ne reîntoarcem pe Nemanu după 4 luni de la ultima tură, pe un alt traseu și prin prezența colegilor: 4 din Caransebeș, 3 din Reșița, iar restul pană la 22 din Timisoara, reușind să finalizăm împreună această foarte spectaculoasă tură și frumoasă din punct de vedere peisagistic. După două zile de ploaie care au fost pe la începutul săptămânii, se prevede un wekeend frumos pentru acest început de toamnă, totuși puțin cam rece dimineața. Ne-am mobilizat relativ bine și plecăm sâmbătă din Buchin exact la ora stabilită, adică la ora 9.00 am (cei care nu au putut ajunge la timp, ne-au ajuns din urmă ) către Poiana, pe Valea Mare pe lăngă pârâul Valea Mare, până la cabana lui Iancu. De acolo am continuat pe vale, apoi pe culme spre dealul Părului, Nemanu Mic, Nemanu Mare, dealul Vf Cuca, dealul Dragoda, dealul Măgura, dealul Ciocilor apoi am coborât la Slatina Timiș urmând să ne întoarcem spre mașini pe DJ 608c, traversând Bucoșnița, Petroșnița, și încă câțiva km pe DN6/E70 până la Buchin. Coborârile au fost destul de dure, bănuiesc că acest lucru l-au remarcat toți nu doar eu. Furca aproape întepenită de la bicicletă cere o revizie de foarte mult timp motiv pentru care am lăsat-o mai moale pe coborâri.
Trecând prin filtrul a mai multor obțiuni, diferite, unele se lăsau chiar și cu bere doar să direcționez traseul către Brebu Nou. Evident că timpul pe care îl aveam la dispoziție nu ne-a permis, avand riscul sa ne prindă noaptea, fapt pentru care am continuat mai departe trecând de dealul Dragoda până la un anumit punct unde trebuia sa cotim spre stănga prin pădure pe un drum forestier ce ne-ar fi scos spre Valea Golețului. Ideea aleasă pe final de a continua pe așa zisul traseu 2BE a venit ca o anticipare a noroiului pe care l-am putea găsi pe vale, de care nu stiam nimic sigur atâta timp cât încă nu am mai fost pe acolo. Acum ar fi fost momentul cel mai bun ca să putem explora valea însă rămane pentru altă dată. Mai sunt multe combinații pe care le-as putea face pe viitor în această minunată zonă a mountain bike-ului. Cred că am procedat democratic luând în calcul și părerile celor care nu doreau noroi, chiar dacă majoritatea preferau pe vale. Era păcat ca pe final să ne rupem în două. A fost frumos și continuarea pe culmi cu peisaje mai mult decât încântătoare, cu urcușuri și coborâșuri ucigătoare ce au pus stăpânire pe noi, lăsând aceea impresie că nu se mai termină și că ne va prinde noaptea înainte de a ajunge la Slatina Timiș.
În continuare puteți urmări albumul cu pozele rezultate din această frumoasă tură.
Pe traseu spre Nemanu
Valea Mare
Localitatea Poiana
Un scurt popas la fântână
Cabana lui Iancu
Drumul din stânga, în cazul nostru la dreapta, este cel care urcă la Lindenfeld, și pe care deja am mai fost de multe ori .
Acolo unde pedalele nu conving solul, recurgem la push-bike
Ce urmează este greu de descris în cuvinte, se poate vedea din imagini cum ne muncim să împingem bidivii la deal.
Un popas necesar l-am avut și aici.
Parcurgem și prin poienile întinse ale dealurilor înalte și aride.
Nu are rost să reamintesc, dar încă se împinge bicicleta.
Frumoase momente.
Vedere spre Vf. Cuca. A fost fain până aici.
Vârful Cuca (1015 m alt.) oferă o splendidă panoramă asupra văii Bârzavei și a afluenților săi precum și culmile din preajma Văliugului și a Reșiței.
Spre dealul Dragoda
Dealul Măgura.
Dealul Măgura
Că-i prin văi sau în creste, uneori "destinația poate să fie însăși drumul".
Belvedere spre Slatina Timiș
Slatina Timiș
Vom închide circuitul la Buchin, așa că intr-acolo ne îndreptăm.
O tură excelentă cu multe culmi traversate, cu minunățiile și sălbăticia naturii, dar și cu adevărați "Hoinari" te face să închei ziua cu un zâmbet larg. Acum după 64 de km și 1600 diferențș de nivel, mă mulțumesc și cu o bere venită din partea lui Eugen, care tocmai am băut-o la Bucoșnița!
Unul dintre aceste locuri de vis se află la doar două ore de mers cu mașina de Timișoara, în apropiere de oraşul Anina, Caraș-Severin. Vorbim despre Cheile Gârliștei, de departe aceste chei sunt cele mai sălbatice din câte am avut privilegiul să străbat până acum. Ele impresionează datorită unor porțiuni cu Versanții foarte abrupți care se ridică din apa râului cu acelaşi nume şi au o lungime de aproximativ nouă kilometri. Încep de la ieșirea din orașul Anina, și se termină cu aproximativ un kilometru înainte de a intra în satul Gârliște. Pot fi accesate din orașul Anina sau din satul Gârliște. Cheile Gârliştei, de-o frumuseţe aparte cu locuri mirifice și peisaje unice. Mely, cel care mă pune în temă cu vreo trei-patru zile înainte că ar fi veme frumoasă de o drumeție. Întrucât nu am alte planuri iar vremea se arată a fi una frumoasă chiar şi pentru bicicletă, accept şi mă gândesc la un traseu inedit în Munții Aninei. Ce altceva poate fi mai frumos în această perioadă a anului
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.