Să pleci la drum pe o caniculă de 40°C la umbră pare o nebunie, dar dorul de pedalat și dorința de a aduna kilometri au fost mai mari. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pornit la drum. Am început prin Pădurea Verde, profitând de umbra copacilor, dar adevăratul test a început pe drumul de pământ spre Cernăteaz și Murani. Fără umbră, cu aerul arzând la peste 44°C resimțite, hidratarea deasă a devenit regulă de supraviețuire. Salvarea de moment a venit la magazinul de la intrarea în Murani, unde o sticlă de apă rece de la frigider m-a repus pe picioare. De acolo, am ajuns pentru a treia oară într-o livadă din zonă. Deși nu mai speram să găsesc ceva, pomii erau încă plini de cireșe și vișine uriașe. Mi-am umplut burta cu vișine până la refuz, lăsând loc doar pentru câteva cireșe. Am continuat tura pe drumurile agricole, printre lanuri de grâu deja secerat și baloți de paie, ieșind în asfaltul dintre Seceani și Fibiș. După o reîmprospătare cu sifon la un aparat stradal din Fibiș, am sc...
Iată că după aproape două luni de repaus, vreme în care am stat departe de ture, am revenit cu un nou traseu. Nemanu, a părut să fie tura ideală, reușind și de această dată prin spectaculoasele sale trasee, să atragă destui pasionați de mountainbike. După cum stiți o mare parte dintre voi, turele pe Nemanu, nu sunt foarte ușoare.
Ne reîntoarcem pe Nemanu după 4 luni de la ultima tură, pe un alt traseu și prin prezența colegilor: 4 din Caransebeș, 3 din Reșița, iar restul pană la 22 din Timisoara, reușind să finalizăm împreună această foarte spectaculoasă tură și frumoasă din punct de vedere peisagistic. După două zile de ploaie care au fost pe la începutul săptămânii, se prevede un wekeend frumos pentru acest început de toamnă, totuși puțin cam rece dimineața. Ne-am mobilizat relativ bine și plecăm sâmbătă din Buchin exact la ora stabilită, adică la ora 9.00 am (cei care nu au putut ajunge la timp, ne-au ajuns din urmă ) către Poiana, pe Valea Mare pe lăngă pârâul Valea Mare, până la cabana lui Iancu. De acolo am continuat pe vale, apoi pe culme spre dealul Părului, Nemanu Mic, Nemanu Mare, dealul Vf Cuca, dealul Dragoda, dealul Măgura, dealul Ciocilor apoi am coborât la Slatina Timiș urmând să ne întoarcem spre mașini pe DJ 608c, traversând Bucoșnița, Petroșnița, și încă câțiva km pe DN6/E70 până la Buchin. Coborârile au fost destul de dure, bănuiesc că acest lucru l-au remarcat toți nu doar eu. Furca aproape întepenită de la bicicletă cere o revizie de foarte mult timp motiv pentru care am lăsat-o mai moale pe coborâri.
Trecând prin filtrul a mai multor obțiuni, diferite, unele se lăsau chiar și cu bere doar să direcționez traseul către Brebu Nou. Evident că timpul pe care îl aveam la dispoziție nu ne-a permis, avand riscul sa ne prindă noaptea, fapt pentru care am continuat mai departe trecând de dealul Dragoda până la un anumit punct unde trebuia sa cotim spre stănga prin pădure pe un drum forestier ce ne-ar fi scos spre Valea Golețului. Ideea aleasă pe final de a continua pe așa zisul traseu 2BE a venit ca o anticipare a noroiului pe care l-am putea găsi pe vale, de care nu stiam nimic sigur atâta timp cât încă nu am mai fost pe acolo. Acum ar fi fost momentul cel mai bun ca să putem explora valea însă rămane pentru altă dată. Mai sunt multe combinații pe care le-as putea face pe viitor în această minunată zonă a mountain bike-ului. Cred că am procedat democratic luând în calcul și părerile celor care nu doreau noroi, chiar dacă majoritatea preferau pe vale. Era păcat ca pe final să ne rupem în două. A fost frumos și continuarea pe culmi cu peisaje mai mult decât încântătoare, cu urcușuri și coborâșuri ucigătoare ce au pus stăpânire pe noi, lăsând aceea impresie că nu se mai termină și că ne va prinde noaptea înainte de a ajunge la Slatina Timiș.
În continuare puteți urmări albumul cu pozele rezultate din această frumoasă tură.
Pe traseu spre Nemanu
Valea Mare
Localitatea Poiana
Un scurt popas la fântână
Cabana lui Iancu
Drumul din stânga, în cazul nostru la dreapta, este cel care urcă la Lindenfeld, și pe care deja am mai fost de multe ori .
Acolo unde pedalele nu conving solul, recurgem la push-bike
Ce urmează este greu de descris în cuvinte, se poate vedea din imagini cum ne muncim să împingem bidivii la deal.
Un popas necesar l-am avut și aici.
Parcurgem și prin poienile întinse ale dealurilor înalte și aride.
Nu are rost să reamintesc, dar încă se împinge bicicleta.
Frumoase momente.
Vedere spre Vf. Cuca. A fost fain până aici.
Vârful Cuca (1015 m alt.) oferă o splendidă panoramă asupra văii Bârzavei și a afluenților săi precum și culmile din preajma Văliugului și a Reșiței.
Spre dealul Dragoda
Dealul Măgura.
Dealul Măgura
Că-i prin văi sau în creste, uneori "destinația poate să fie însăși drumul".
Belvedere spre Slatina Timiș
Slatina Timiș
Vom închide circuitul la Buchin, așa că intr-acolo ne îndreptăm.
O tură excelentă cu multe culmi traversate, cu minunățiile și sălbăticia naturii, dar și cu adevărați "Hoinari" te face să închei ziua cu un zâmbet larg. Acum după 64 de km și 1600 diferențș de nivel, mă mulțumesc și cu o bere venită din partea lui Eugen, care tocmai am băut-o la Bucoșnița!
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în...
Cum am transformat o zi toridă într-o aventură pe bicicletă prin pădurile Banatului Toate aventurile mari încep cu o alarmă care sună prea devreme și cu un plan bine pus la punct. Pentru noi, destinația de weekend a fost clară: potecile umbroase și provocatoare din Banatul Montan. Însă, până la prima pedală în Bocșa Română, drumul echipei noastre s-a împărțit în două strategii complet diferite de deplasare. În timp ce ceilalți doi coechipieri, Marius și Zoli, au ales spiritul clasic de vagabondaj al bicicliștilor și s-au îmbarcat în trenul spre Bocșa, eu și fiica mea, Roxana, am optat pentru varianta pe patru roți. Am încărcat bicicletele pe mașină și am părăsit Timișoara dis-de-dimineață, lăsând în urmă agitația orașului. Planul era simplu: ne întâlnim cu toții în gara din Bocșa Română, facem joncțiunea echipei și dăm startul aventurii. Drumul cu mașina ne-a dat timp să ne încărcăm cu entuziasm pentru ceea ce avea să urmeze: o zi lungă de pedalat, pante solicitante și promi...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.