IN RITMUL TOAMNEI

Vizitarea Bisericii Din Hodoş (un sat pe cale de dispariţie) 

Istorie şi localizare: 

Traseul ne poartă prin dealurile Lipovei spre cătunul Hodoș. Distanța până la  Hodoş o parcurgem în şa pe următorul traseu : Timişoara - Ianova - Bencecu de Sus - Bencecu de Jos - Remetea Mică - Charlottenburg -Altringen - Bogda - Sintar - Comeat - Hodoș - Lucareț - Topolovătul Mare - Șustra - Recaș - Izvin - Remetea Mare - Timișoara.

Pregatiri: Totul a început ca mai mereu, cu o întrebare. Ce zici de Dealurile Lipovei? Uitându-mă la prognoza meteo, am văzut că ziua de azi, 12 octombrie ar fi una din cele mai călduroase din cele care ne așteaptă. Scopul zilei e vizitarea bisericii din Hodoș, un cătun cu doar 13 case care încă mai stau în picioare, dintre cele 282 care erau în anii '60, ce se situează într-o zonă izolată din nordul judeţului Timiş, la limita cu judeţul Arad, între Dealurile Lipovei. Se învecinează la nord cu satul arădean Cuveşdia, la nord-est cu Coşarii, la est cu Checheş, la sud cu Brestovăţ şi Teş, la sud-vest cu Stanciova, la vest cu Nadăş şi la nord-vest cu Buzad şi Comeat. Cătunul e împărţit în două de o biserică ce stă să pice. Casa Domnului a fost ridicată la 1774. Prin crăpătura uriaşă din zid se vede golul din interior. Casele vechi se întind lângă biserică, de o parte şi de alta a drumului. În sat mai sunt doar cinci gospodării locuite, restul au rămas case de weekend sau se ruinează.  

Întâlnirea a fost  în partea estică a orașului, în parcul de la Turbina de apă, la pietrele Stonehage (pe malul drept al Begăi). Grupul, ca de obicei, l-am strâns pe facebook, sunt oameni care au mai participat la turele pe care le organizez. Deoarece traseul cuprinde și porțiuni de teren mai accidentat, este nevoie de condiţie fizică satisfăcătoare și se recomandă utilizarea bicicletelor de tip mountain-bike sau trekking, într-o stare perfectă de funcționare. Traseul ales a fost mereu în așa fel încât să avem timp să ne oprim pe drum, să mâncăm, să vedem locuri care eventual nu au fost socotite și ne atrag atentia. 

Nu am multe de adăugat, în vorbe. Locul este extraordinar de frumos, pe alocuri îți taie respirația.Fără ca să mai scriu mult și deageaba, iată despre ce este vorba:

Las fotografiile să vorbească, deși acestea nu pot reda în totalitate spectaculozitatea naturii.

F i l m u l

Am început ziua în parcul uzinei (Stoneheage)

O zi călduroasă se cunoaște de dimineață.

Încet încet se adună lumea

Între timp facem planurile pentru azi şi... ghiciţi!!!  Aici a fost și prima până care ne mai ţine un pic pe loc. 

Pe drum spre Ghiroda

Drumul de la Ghiroda l-am facut pe dig către Remetea Mare.

  Ne-am oprit la un magazin în Ianova, un prim popas unde ne-am relaxat, am mâncat  dar am băut și câte o bere.

Cu bateriile încărcate, am luat drumul Bencecului de Sus, urmatoarea noastră oprire.

Cam ăsta este drumul către Bencec, foarte bun...

Drumul e frumos, e cald și mult soare.

Am ajuns în Bencecul de Sus, la intrare.

Ne așteaptă o zi în plin soare, am nevoie de energie.

Pe tot parcursul călătoriei trecem prin fața câtorva magazine/birturi ! Stomacul își cere drepturile, aşa că oprim, nu avem de ales.

Avem un drum destul de lung de făcut, după popasul de la magazinul din sat, am coborât în Bencecul de Jos.

E musai să oprim pe drum să imortalizăm imaginile cu satul din vale, de pe deal. 

Coborarea am făcut-o în mare viteză, era deja tot mai plăcut afara.

E musai să oprim și la izvor să luăm apă proaspătă.

La plecare o nouă pană ne ține pe loc. Colegii l-au ajutat să rezolve situația mai repede și continuăm traseul. De aici am plecat spre pădure.

Drumul e frumos. Urcăm pe drumul din stânga de pe lângă Biserică, la nord de pădurea Cavas, şi în continuare către Remetea Mică, prin pădure, pe un drum forestier paralel cu cel de pietriş din vale.

Plecăm la drum, dar nu facem multi km pentru că se nunță din nou pană! Cea de-a treia la aceeași bicicletă, dar cu ajutorul colegilor se rezolvă imediat.

Continuăm pe liziera pădurii dar,  până la intrarea în pădure avem nevoie de o pauză pentru regrupare.

Mai departe o coborâre ne-a dus de-a lungul văii

Continuând înspre nord, am ajuns în Remetea Mică, un loc frumos. 

Un nou popas la Remetea Mică

După un popas la magazinul din sat, am plecat mai relaxaţi către Charlottenburg, Bogda, Sintar şi Comeat, făcându-se mai multe regrupări până la itrarea în pădure.

Drumul nostru se continuă peste dealuri, ajungem la un moment dat sus la liziera unei alte păduri.

Dăm de un loc de popas în pădure cu mese și bănci, unde putem servi ceva. E la umbră, și ne este foame - ne oprim să mâncăm (nu, nu am făcut poze la mâncare, fiecare mănâncă de prin rucsac ce şi-a adus la el).

Pe când terminăm de mâncat, ne lăsăm cu greu duși de aici, e un loc frumos şi atmosferă bună dar, timpul ne presează.  Spunem la bună revedere și plecăm prin pădure spre Hodoş.

GPS-ul ne rătacește pe niște coclauri de data asta foarte frumoase, reușim să traversăm o pădure pe drum care la un moment dat nu prea mai era umblat, şi ocolim puțin până ajungem în sat.

Am avut plăcuta surpriză ca drumul să fie chiar ok, din macadam, acolo unde nu era asfalt. S-a mers fără probleme chiar și pe porțiunea neumblată din pădure cu toate că am mai întâmpinat și mici obstacole, cum ar fi: 

Pomi căzuți.

Ajungem într-o frumoasă poiană unde din nou ne oprim.

Ajungem la Hodoș în Comuna Brestovăț (Județul Timiș), un sat cu doar câteva case. Dar deja ne-am obișnuit. Desi e izolat, merita drumul până acolo.

Ce găsim aici e însă foarte interesant. Aparte de ce am văzut până acum. 

Biserica e una din clădirile impunătoare din sat.

Primele impresii sunt pozitive 

Avem la dispoziție sa explorăm atât cât ne dorim.

Pentru cei credincioși, aci era un loc frumos pentru reculegere până nu demult! La ora actuală nu e decât o ruină care stă să cadă. 

Crăpătură în zid - Ne încântă ce vedem, și nu se știe cât va mai rezista biserica dacă nu se face ceva pentru consolidare. 

E timpul să părăsim satul. Plecăm cu sentimente amestecate. O parte ne-a plăcut, ne-a surprins plăcut aceste locuri despre care știam atât de puțin. O altă parte însă, ne-a amintit că trăim în România. Cu părere de rău o spun, nu cu drag.

Ziua noastra continua spre Topolovățul mare, de data asta luând cealaltă varianta de drum, cea de asfalt.

Lăsăm în spate Hodoșul și ajungem la un izvor.

Ajungem la un izvor și ne oprim. Avem nevoie de apă.

Încet, încet, soarele se duce după deal.

Drumul ne-a dus prin Recaș, dar era deja tarziu! La ceas de seară cum suntem obișnuiți... Aici ne oprim la un magazin, dar și pentru regrupare.

Oprim pentru un ultim popas şi facem câteva cumpărături

A fost o zi lungă. Călătoria de dealuri a luat sfârșit. Traseul l-am parcurs lejer cu mici pauze de alimentare şi orientare. Am umblat prin locuri frumoase, am vazut locuri interesante, am cunoscut oameni noi. A fost o experiență frumoasă. Ne-am distrat grozav (acum râd şi eu...), uitând că defapt la întoarcere s-a lăsat cu o căzătură zdravănă  (din cauza unor inconştienţi ce se joacă cu frâna în timp ce se merge în coloană) de mi-am rupt vre-o doi dinţi din gură !!! Am mâncat cu paiul o săptămână. Am plecat tare supărat la despărţire, fără ca să mă mai opresc şi să îmi mai iau rămas bun...