O tura prin Imprejurimi - Conacul Olaru

VIZITAREA ECLUZEI DE LA SÂNMIHAIUL ROMĂN, CONACULUI OLARU ŞI MĂNĂSTIREA DE LA ȘAG !

(CONACUL face parte din salba de construcții baroce ce se aflau pe teritoriul banatului, construite în majoritatea lor la începutul secolului al XIX-lea. În apropierea moșiei Olaru se mai află conacul lui Miller, iar pe teritoriul comunei Parța mai existau conacul lui Paiser și conacul Huniar, construcții mult mai modeste. Odată cu colectivizarea soarta acestor clădiri, importante din punct de vedere arhitectural și istoric a fost pecetluită nefast de către niște incoștienți ce se conformau directivelor partidului unic. Conacul Olaru a avut noroc, pentru că i s-a găsit o întrebuințare practică, nu a fost demolat. Fiindcă nu folosea zilieri, Olaru a construit locuințe în jurul conacului pentru muncitorii săi, poate ăsta a fost norocul că mai există această clădire. După naționalizare pe teritoriul domeniului s-a înființat I.A.S-ul, iar pentru cei veniți în căutarea unui loc de muncă, aceste clădiri au devenit a doua casă, pivnița conacului a devenit cantină, mai apoi pentru copii lor s-a înființat o școală cu ciclul primar I-IV . Olaru era un pasionat de vânătoare, drept pentru care, pe terenurile sale se desfășurau adevărate festivaluri cu invitați din rândul aristocrației. Afacerea de bază a familiei era creșterea porcilor. Administra terenuri ce se întindeau pe o suprafață consistentă, de la granița localității Sânmihaiul –Român, până la hotarul terenurilor viticole, proprietatea latifundiarului Miller. Olaru avut un singur moștenitor, iar unele zvonuri spun că nepotul său ar fi câștigat proprietățile revendicate. Acum conacul e o ruină, e nevoie de mult efort financiar ca să-i fie dată strălucirea de altădată), un loc parcă uitat de Dumnezeu.

AICI EVENIMENTUL

Conacul Olaru! O alegere simpla pentru o tură spontană. Am ales clasicul traseu din mai multe motive, dar şi pentru ca aceste locuri imi erau destul de cunoscute. Era un traseu pe care nu l-am mai făcut nici o dată în compania unui grup atât de mare. Locul de întâlnire l-am ales la autogara din Timişoara exact pe malul canalului Bega, perfect pentru startul plecării noastre. 26 de persoane înafară de mine, dornici de pedalat, s-au adunat într-o zi de august, foarte călduroasă, (obligându-ne să ne oprim în fiecare localitate pentru hidratare ) să le fiu ghid pe urmatoarea variantă de traseu, prin împrejurimile cum urmeaza: Timisoara, Utvin, Ecluza de la Sânmihaiu Român, Sânmihaiu Roman, Conacul Olaru, Şag, Mănăstirea de la Şag, Giroc şi Timişoara.

Locul de întâlnire 

Am urmat poteca de pe malul stâng al Begai pentru a evita traficul şi asfaltul, practic nimeni nu dorea o tura de asfalt, deci era cea mai buna variantă.

Dupa ce am traversat liniile, dupa cum se poate vedea si din imagini, am continuat pe dig, pe cararea lasata de pescarii ce pescuiau prin zona.

Utvin, aici am facut o mica pauza la magazinul din centru.

Pauza nu a fost una foarte lunga,dupa ce ne-am hidratat, am revenit la traseu traversand podul  pe malul drept pana la ecluza de la Sînmihaiul Romăn.

  Aci doream traversarea ecluzei, dar din cauza numărului mare de persoane nu am fost lăsaţi să trecem, accesul era unul interzis persoanelor străine.

Într-un final, după mai multe insistenţe, am fost lăsaţi să trecem.

Totul este vechi şi destul de periculos să traversezi pe aici.

Scândurile erau vechi şi destul de putrede, unele chiar desprinse ce mişcau sub picioare. Aveam o oarecare spaimă legat de acestea, să nu cumva să se rupă, şi trebuia să călcăm cu mare atenţie.

Aici a urmat o alta pauza in care am luat si micul dejun.

Din Sinmihaiu Român se pedalează pe un drum comunal pustiu din punct de vedere al traficului auto,  un drum de pietris care duce la halta (gara) din Sanmihai, și apoi se intră pe un drum agricol.

Pietriş am avut până la trecerea căii ferate, apoi un drum de pământ (nerecomandat pe vreme de ploaie) ne ducea până la Conacul Olaru, situat la (fosta fermă 1) din apropierea comunei Şag, fiind şi o fermă de vaci până la revendicarea acestui loc.

Nu a fost un traseu care să ne pună probleme, şi totuşi nu am scăpat fără roţi împunse. Este a doua pe ziua de astăzi, prima fiind pe dig în apropierea ecluzei.

Conacul Olaru. Linistea naturii si farmecul locului ne cucereste din plin!

Spinii si urzicile  crescute in voie limitau accesul la cladire, insa dorinta de a ajunge in interiorul cladirii nu a mai tinut cont.

Am gasit o cladite distrusa, intr-o stare avansata de degradare.

O parte a acoperişulu complect distrus, se vedea cerul.

Conacul pare distrus şi lăsat să se degradeze cu bună ştiinţă. 

Am facut o mica halta pentru a  vizita  conacul si apoi, pe cai! Scuze, pe bikla! 😉

Se pedaleaza pe un drum de piatră și apoi se intra pe un drum comunal.