O tură prin împrejurimi - Conacul Olaru (Sag)

VIZITAREA ECLUZEI DE LA SÂNMIHAIUL ROMÂN, A CONACULUI OLARU (RÓNAY) ȘI A MĂNĂSTIRII DE LA ȘAG!

Conacul face parte din salba de construcții baroce ce se aflau pe teritoriul Banatului, construite în majoritatea lor la începutul secolului al XIX-lea. Amplasat strategic în apropiere de Șag, la granița dintre Sânmihaiul Român, Utvin și Șag, edificiul este strâns legat de istoria locală. Deși cunoscut oficial ca Conacul Rónay, localnicii i-au spus dintotdeauna „Conacul Olaru”, după numele primului deținător al domeniului, Oláh Miklós (Nicolae Olaru). În apropierea acestei moșii se mai afla conacul lui Miller, iar pe teritoriul comunei Parța mai existau conacul lui Paiser și conacul Huniar, construcții mult mai modeste.

Odată cu colectivizarea, soarta acestor clădiri, importante din punct de vedere arhitectural și istoric, a fost pecetluită nefast de către niște inconștienți ce se conformau directivelor partidului unic. Conacul Olaru a avut noroc, pentru că i s-a găsit o întrebuințare practică și nu a fost demolat. Fiindcă nu folosea zilieri, boierul a construit locuințe în jurul conacului pentru muncitorii săi; acesta a fost norocul că clădirea mai există și astăzi. După naționalizare, pe teritoriul domeniului s-a înființat I.A.S.-ul, iar pentru cei veniți în căutarea unui loc de muncă, aceste clădiri au devenit a doua casă. Pivnița conacului a fost transformată în cantină, iar mai apoi, pentru copiii lor, s-a înființat o școală cu ciclul primar I-IV. Fostul proprietar era un pasionat de vânătoare, drept pentru care pe terenurile sale se desfășurau adevărate festivaluri cu invitați din rândul aristocrației. Afacerea de bază a familiei era creșterea porcilor, administrând terenuri ce se întindeau pe o suprafață consistentă, de la marginea localității Sânmihaiul Român până la hotarul proprietății latifundiarului Miller. Olaru avut un singur moștenitor, iar unele zvonuri spun că nepotul său ar fi câștigat proprietățile revendicate. Acum conacul e o ruină, e nevoie de mult efort financiar ca să-i fie dată strălucirea de altădată), un loc parcă uitat de Dumnezeu.

AICI EVENIMENTUL

Pentru o ieșire spontană pe biciclete, Conacul Olaru s-a dovedit opțiunea ideală. Am mizat pe un traseu clasic, din mai multe motive, dar și pentru că aceste locuri îmi erau destul de cunoscute, însă provocarea a venit din dimensiunea plutonului: nu mai ghidasem niciodată atât de mulți oameni pe această rută. Startul l-am dat de pe malul canalului Bega, din zona autogării Timișoara. Într-o zi toridă de august, o echipă faină de 26 de bicicliști s-a aliniat la start. Canicula ne-a impus un ritm așezat, cu opriri dese pentru realimentare în fiecare sat. Circuitul complet de cicloturism a unit legăturile dintre Timișoara, Utvin, Ecluza Sânmihai, conacul istoric, Șag cu mănăstirea sa, Giroc și retur în oraș.

Locul de întâlnire

Am urmat poteca de pe malul stâng al Begai pentru a evita traficul şi asfaltul, practic nimeni nu dorea o tura de asfalt, deci era cea mai buna variantă.

Dupa ce am traversat liniile, dupa cum se poate vedea si din imagini, am continuat pe dig, pe cararea lasata de pescarii ce pescuiau prin zona.

Utvin, aici am facut o mica pauza la magazinul din centru.

Pauza nu a fost una foarte lunga,dupa ce ne-am hidratat, am revenit la traseu traversand podul pe malul drept pana la ecluza de la Sînmihaiul Romăn.

Aci doream traversarea ecluzei, dar din cauza numărului mare de persoane nu am fost lăsaţi să trecem, accesul era unul interzis persoanelor străine.

Într-un final, după mai multe insistenţe, am fost lăsaţi să trecem.

Totul este vechi şi destul de periculos să traversezi pe aici.

Scândurile erau vechi şi destul de putrede, unele chiar desprinse ce mişcau sub picioare. Aveam o oarecare spaimă legat de acestea, să nu cumva să se rupă, şi trebuia să călcăm cu mare atenţie.

Aici a urmat o alta pauza in care am luat si micul dejun.

Din Sinmihaiu Român se pedalează pe un drum comunal pustiu din punct de vedere al traficului auto, un drum de pietris care duce la halta (gara) din Sanmihai, și apoi se intră pe un drum agricol.

Pietriş am avut până la trecerea căii ferate, apoi un drum de pământ (nerecomandat pe vreme de ploaie) ne ducea până la Conacul Olaru, situat la (fosta fermă 1) din apropierea comunei Şag, fiind şi o fermă de vaci până la revendicarea acestui loc.

Nu a fost un traseu care să ne pună probleme, şi totuşi nu am scăpat fără roţi împunse. Este a doua pe ziua de astăzi, prima fiind pe dig în apropierea ecluzei.