Era o primăvară ca oricare alta dar multe s-au întâmplat. Aprilie a venit cu o schimbare neașteptată pentru mine. Roxana (fica mea) a decis să se mute... era decizia spre o schimbare în viața ei. Maxx cățelul "nostru", de care eram foarte atașat, urma și el să plece cu ea...Cum nimic n u ar mai fi la fel fără blănosul familiei, am decis să aduc un alt cățel în familie . Viața cu un cățel e minunată, dar presupune și asumarea unor responsabilități, așa că m-am asigurat că aleg câinele potrivit. A trecut ceva timp de atunci. N-am povestit până acum cum a ajuns la noi, c-am zis să apucăm să ne acomodăm și să tragem câteva concluzii odată cu povestea ei – așa că asta facem azi, la doi ani... Este vorba despre ea, cățelușa mea, după care ne topim în fiecare zi...o minune de cățel. Uneori, când anumite lucruri din viața ta se schimbă, o simplă schimbare de peisaj prin natură este tot ceea ce este nevoie. Așa că a m plecat la o plimbare din Timișoara, ...
Textul aparține lui CAROL VARGA....2013.02.16 Deși părea să fie o tură cu puțini participanți, spre surprinderea mea, în orele dimineții, pe la 7.30, bicicliștii roiau prin Gara de Nord. E drept, că un alt grup de vreo 5 au mers spre Lugoj, pentru că aveau alte planuri (care între Valeapai și Vermeș s-au intersectat cu traseul nostru), dar, totuși, în trenul de Berzovia, ne-am urcat 11 oameni cu 11 biciclete. Doi colegi au mers mai departe până la Bocșa de unde au parcurs un traseu prin Munții Dognecei. Cei 9 care am format grupul, după ce am coborât din tren, am parcurs rapid distanța de vreo 5 km, pe asfalt, până la Ramna. Apoi, după ajustarea echipamentului, am început să urcăm pe muchia ce desparte bazinul hidrografic al Bârzavei de cel al Pogănișului (Dealul Teiușu Mare, cca. 220 m alt), apoi am coborât în Valeapai, unde ne-am regrupat lângă ruinele conacului Atanasievici ( http://www.2rism.ro/obiective-turistice/conacul-atanasievici ). Atmosfera cețoasă și tristețea indusă de clădirea ce se degradează de la an la an, ne-au făcut să nu zăbovim prea mult și de aceea am pedalat spre Vermeș, pe un drum cu pietriș ce merge paralel cu Valea Pogănișului și urcă pe Dealul Curții (216 m alt.). Aici, am avut parte de primele raze de soare și am făcut o fotografie de grup având ca fundal Lunca Mare. De aici, am ajuns rapid la Vermeș, unde am căutat un birt, la care să poposim pentru pauza de prânz. Localnicii, oameni faini, ne-au pus întrebări dar ne-au și povestit câte ceva despre satul lor. De exemplu, chiar lângă bufetul la care ne-am oprit, era casa în care a locuit scriitorul în grai bănățean Cassian Munteanu. Cu forțele refăcute și bucuroși cele câteva raze de soare, am continuat pe șosea până la Izgar, unde ne-am pregătit sufletește pentru traversarea dealului Între Hotare. Ne-am strecurat pe lângă livezi și pajiști, pentru a evita noroiul de pe drum, dar pe o porțiune de circa 400-500 m, am fost nevoiți să ne chinuim pe un drum de tractor între două parcele arate. Ne-am regrupat la colțul pădurii, unde am observat că exista și o variantă „mai blândă”, pe lizieră. În fine, am mai făcut un efort și am ajuns la cișmeaua cu jet puternic, din Duboz, unde ne-am spălat bicicletele. Tot în Duboz ne-am întâlnit și cu colegul care a făcut traseul în sens invers, venind să ne întâmpine. De la Duboz la Nițchidorf, asfaltul nou ne-a permis un ritm rapid și ne-am oprit la o terasă pentru hidratare. Drumul de pietriș spre Blajova și Otvești, a fost relativ ușor dar ne-am stropit iarăși de noroi. De la Otvești am ajuns la Sacoșu Turcesc și am simțit că vântul rece începe să ne chinuie. Am renunțat la ideea de a merge prin Icloda – Uliuc – Urseni pentru că nu mai voiam drumuri cu noroi, dar am zis pas și la popas, pentru că eram înfrigurați. Am mers mai departe cu o viteză „de croazieră”, care să ne permită pedalare continuă, cu opriri foarte scurte de regrupare. Așa, cu vânt din față și din lateral, pe la Albina și Moșnița Nouă, am ajuns în oraș, în jur de ora 18. Traseul: Berzovia - Ramna - Valeapai - Vermeș - Izgar - Duboz - Nițchidorf - Blajova - Otvești - Sacoșu Turcesc - Albina - Moșnița Nouă - Timișoara
Într-un mod interesant, interesul meu pentru mountain biking este un rezultat al faptului că mi-am luat o bicicletă nouă !
Multe persoane care îndrăgesc bicicletele nu văd un motiv pentru a investi într-o bicicletă mai bună dar, bicicletele de duzină nu rezistă...
Nu mă gândesc la viitor. Tot ce contează e pasul de acum. Ancorat în prezent, savurez clipa și simt că trăiesc...
Deși fac mountain biking de ceva timp, încă nu am un echipament complet. În apărarea mea, nu practic acest sport la extrem, dar totuși, probabil că ar trebui să-mi iau un echipament mai bun.
Nu prea port mănuși când practic majoritatea sporturilor, însă îmi place să le folosesc când vine vorba de mountain biking, în special dacă e umed sau răcoare. Când merg cu viteză, îmi este frig la degete și astfel este o experiență neplăcută.
Prefer pantalonii scurți în defavoarea celor lungi, însă la răcoarea de azi nu ar fi fost o idee bună. Protecția pe care o oferă aceștia la vremea de afară este maximă dar ei trebuie să te lase să respiri, să te protejeze și să fie rezistenți la apă...
Îmi place să mă plimb purtând doar un tricou, iar dacă e frig afară mai port și un hanorac confortabil. Nici una dintre aceste variante nu este pentru mountain biking. Recunosc că nu sunt echipat cum trebuie.
Este o idee bună să ai apă cu tine daca nu se gasesc surse pe traseu. Mountain biking-ul este obositor și îți va face sete. Când mă duc pe traseu beau foarte multă apă, în special vara. De asemenea am o sticlă de apă în rucsac.
Râul Timiș
Pe bcicleta ai parte de mult exercițiu. Ritmul cardiac este mai mare. Transpiri mai mult. Una peste alta, faci un antrenament mai riguros. Nu neg asta.
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în...
Era o primăvară ca oricare alta dar multe s-au întâmplat. Aprilie a venit cu o schimbare neașteptată pentru mine. Roxana (fica mea) a decis să se mute... era decizia spre o schimbare în viața ei. Maxx cățelul "nostru", de care eram foarte atașat, urma și el să plece cu ea...Cum nimic n u ar mai fi la fel fără blănosul familiei, am decis să aduc un alt cățel în familie . Viața cu un cățel e minunată, dar presupune și asumarea unor responsabilități, așa că m-am asigurat că aleg câinele potrivit. A trecut ceva timp de atunci. N-am povestit până acum cum a ajuns la noi, c-am zis să apucăm să ne acomodăm și să tragem câteva concluzii odată cu povestea ei – așa că asta facem azi, la doi ani... Este vorba despre ea, cățelușa mea, după care ne topim în fiecare zi...o minune de cățel. Uneori, când anumite lucruri din viața ta se schimbă, o simplă schimbare de peisaj prin natură este tot ceea ce este nevoie. Așa că a m plecat la o plimbare din Timișoara, ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.