Postări

Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Evadare de weekend pe două roți: Bucla improvizată de 40 de kilometri de la marginea Timișoarei

Imagine
 Sâmbăta și duminica ar trebui să fie, prin definiție, zilele noastre de libertate totală, momentele acelea în care ne deconectăm complet de la rutina obositoare a săptămânii. Din păcate, viața are uneori alte planuri pentru noi, iar sâmbăta aceasta un apel telefonic neprevăzut m-a chemat la datorie, dându-mi peste cap toate planurile de dimineață. Când am reușit în sfârșit să eliberez restul zilei, soarele trecuse deja bine de amiază și se îndrepta leneș spre după-amiază. Dorința de a ieși la o tură cu bicicleta era uriașă, însă exista o condiție stresantă care îmi dădea târcoale: trebuia să rămân în alertă, deoarece oricând putea să sune din nou telefonul și să fie nevoie să mă întorc la muncă. Cu această regulă clară în minte – să pedalez, dar să nu mă îndepărtemez prea mult de casă – am pornit la drum singur, încercând pur și simplu să omor timpul rămas din acea după-amiază și să îmi golesc mintea de gânduri.  Inițial, gândul meu de acasă a fost să mă îndrept spre Pădurea ...

Adormi în Banat și te trezești cu pescărușii la geam, gata de vacanță!

Imagine
Litoralul românesc de la fereastra vagonului: O călătorie fără reguli de la Timișoara la Mangalia. Adevăratul start s-a dat însă o dată cu rezervarea hotelului și cu cumpărarea biletelor. Din acel moment, vacanța nu mai era doar o idee, ci devenise o certitudine matematică întipărită pe foile de rezervare. Cele două săptămâni rămase până la plecare s-au scurs într-o așteptare febrilă, în care fiecare zi obositoare de job era mai ușor de suportat știind că biletele de tren sunt deja în buzunar. Gândul că hotelul de la malul mării își așteaptă oaspeții a transformat numărătoarea inversă într-o sursă constantă de entuziasm. Când a venit, în sfârșit, seara plecării, rucsacul era deja făcut, iar drumul spre Gară s-a parcurs cu o cu totul altă energie. Există o magie aparte în forfota plecărilor de seară: sunetul sacadat al roților de troller pe ciment, mirosul inconfundabil de fier și ulei de locomotivă și acel fior de nerăbdare care crește pe măsură ce trenul spre Mangalia este tras la lin...
< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner