Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Idei excelente pentru un weekend. Neapărat să luați și bicicletele!
Tuturor ne plac evenimentele, așa că am organizat o plimbare de weekend la Buziaș Ori de câte ori avem ocazia şi dată fiind distanţa relativ scurtă de la Timisoara la Buziaş (nici 40 de kilometri), ne planificăm câte o ieşire pe biciclete până acolo. În lipsă de altceva. Este o opțiune foarte la îndemână, întrucât este foarte aproape de Timișoara, iar zona de dealuri din împrejurimile Buziaşului oferă multe trasee frumoase de bicicletă. Ca deplasare pentru această tură, am ales să mergem pe un alt drum decât cel de asfalt cunoscut de toată lumea. Un drum prin locuri care oferă suficient de multe peisaje frumoase încât să ne întoarcem de acolo relaxaţi, fără stresul vitezomanilor de pe asfalt. Am ajuns la Buziaș de mai multe ori până acum. Ne-am plimbat prin parc sau am mâncat pizza la restaurant sau mai bine spus... la poalele unui avion, și scriind aceste rânduri, parcă mi s-a făcut dor să merg din nou. Am mai fost la Buziaş foarte recent, cu doar o săptămână în urmă împreună cu Roxana și Cristi, iar acum vom relua același traseu într-un grup mult mai numeros de bicicliști, urmând să ne întoarcem cel mai probabil pe asfalt. Toamna, este momentul în care totul se umple de ultima picătură de frumusețe, este anotimpul meu preferat. Am profitat de ocazie ca să facem această drumeţie pe biciclete, fiind a cincea ediție a festivalului popricaşului și vinului🙂 două zile de delicii culinare și muzică. În parcul staţiunii din Buziaş se organizează multe festivaluri cultural artistice. Dintre cele mai importante aș aminti: Festivalul Fanfarelor (4 septembrie), Zilele Orasului (4-9 septembrie), Ruga Orașului (8 septembrie), Festivalul Apicultorilor (octombrie), Festivalul Papricașului și al Vinului (octombrie) etc. Am parcurs acest traseu cum spuneam, împreună cu Roxana & Cristi recent, şi ne bucurăm la nici o săptămână de această plimbare frumoasă pentru a doua oară 🙂. Ne-am bucurat de o tura relativ ușoară. Drumul nu e extraordinar peste tot până acolo, dar pentru biciclete noastre este perfect şi se ajunge la Buziaş cam în aproximativ 6 ore. Poze de pe parcursul întregului evenimenta i c i
Am nimerit, fără exagerare, în cea mai frumoasă perioadă a anului. Festivalul Papricașului și a Vinului la Buziaș AICI FILMUL
Spre locul de întâlnire.
Aici începe și se termină aventura de BUZIAŞ
Urmează să plecăm pur și simplu.
Ieșim din oraș și urmăm un drum la dreapta… Doar experimentând putem face combinații potrivite, cu trasee și posibilități de adaptare în funcție de situație.
Am pornit așadar siguri spre dreapta pe drumul de pământ, apoi la stânga pe unul de asfalt oprindu-mă din loc în loc pentru câteva poze, căci nu mă puteam abține.
Ne îndreptăm ușor spre Urseni, apoi pe Lunca Timișului, si tot așa din sat în sat până la Buziaș.
Când ești pe bicicletă, altfel se simte lumea, împrejurimile, natura, tot ce vrei.
În cazul unei pene de cauciuc sau alte probleme legate de pană la bicicletă, profesioniștii vin în ajutor.
Pregătirea și lipirea unui petec pe gaură. Nu e un lucru deloc plăcut să faci o pană de bicicletă.
O sărbătoare frumoasă - festivalul Popricașului a devenit tradiție: în perioada 27-28 octombrie, la Buzias se sărbătorește un festival al Popricașului și se află astăzi la a cincea ediție. Încă nu am fost în Buziaș la celelalte ediții de până acum...
O plimbare pe sub Colonada din lemn, construită în stil turco-bizantin
Se poate merge aici, pentru un eveniment în weekend, pentru mâncarea delicioasă sau pur și simplu pentru a lenevi câteva ore la aer curat.
Pofticioșii. Mai exact toată lumea am trecut la degustat din preparate care mai de care, gătite la ceaun, de bucătari care și-au demonstrat măiestria în prepararea papricașului, la Buziaș.
Parcul este ideal pentru stat pe iarbă, ședințe foto și plimbări în natură, dar și pentru desfăşurarea de evenimente precum acesta.
Buziaș, 29 septembrie 2013
Aici ne-am luat rămas bun...
Am parcurs o tură frumoasă, relativ ușoară spre "medie" și se poate parcurge lejer de majoritatea iubitorilor de mountainbike chiar și de cei mai puțin antrenați. Ne-am bucurat la maxim, astfel, de evenimente pline de emoții, oameni faini și momente pe care le vom povesti și reaminti cu drag de fiecare dată.
S-a așternut iarna și aici cu ale ei veșminte înghețate, și pline de mister. Prin urmare am luat iarăși drumul muntelui. Planul e destul de simplu, sâmbătă dimineața pornim spre Ilova, până la capătul satului (mai aproape de poalele munților). Frig aici în această dimineață -20 °. Și totuși asta nu ne-a împiedicat absolut deloc să ne bucurăm de o tură de trekking în natură. De îndată ce oprim maşina, căutăm să nu pierdem prea mult timp și să plecăm. Pornim la drum pe traseul desenat spre dealul Piatra Ilovei, situat în partea sud vestică a munților Țarcu din apropierea satului Ilova. Relieful regiunii este accidentat, vârful fiind situat la 874 m altitudine. Colegi de tură: Mely și Liviu Călătorii în pandemie Suntem la altitudinea de 490 m, la poalele vârfului Piatra Ilovei, şi suntem decişi să urcăm până în vârf. Ilova: strada principală Așadar, ne-am stabilit plecarea de aici De la ieșirea din sat se cotește la stânga și se intră pe un drum posibil plin de noroi, am avut noroc că er
Munţi, munţi, munţi! Altceva? Tot munţi. Ultima ieşire din luna Ianuarie ne poartă paşii spre Vârful Babei (1833 m alt.) din Munţii Cernei, o tură care s-a desfăşurat în condiţii de iarnă primăvăratică. Din nou provocare, descoperire și distracție. M-a mâncat tălpile să încerc ce nu am reuşit în urmă cu două săptămâni. Vorba aia! Vrei traseu ? Îl faci ca lumea, de la cap la coadă, pricipalul e să ai vreme bună, nu mai contează când te întorci dacă ai frontală. Am aşteptat, fără nicio grijă, să văd cum vremea se anunţă faină cu câteva zile înainte de weekend. Şi chiar aşa a fost. Zic băi...nu se poate, cât noroc pe capul meu! Asta a fost! Pentru că aveam intenţia de a face traseul, pornim de dimineaţă din Timişoara, şi iată-ne în Cornereva, sâmbătă la 9:30, departe de oraşul zgomotos. Parcăm maşina ca de obicei în Zmogotin, cătunul îconjurat de dealuri supebe dar şi de un alb care îşi clăteşte prospeţimea în soarele cald, şi împeună cu alţi 11 începem să urcăm pe un crac ce ies
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.